China refuza sa legalizeze jocurile de noroc. Are motive intemeiate

China refuza sa legalizeze jocurile de noroc. Are motive intemeiate In China, jocurile de noroc sunt interzise, totusi chinezii sunt printre cei mai mari jucatori din lume. Pare un paradox, dar nu este: chinezii joaca mult, intr-adevar, doar ca nu la ei acasa, ci in strainatate, in tari ca Myanmar, Vietnam, Laos, Singapore, Filipine sau Macau. Ei alimenteaza astfel un boom al constructiei de cazinouri in zona Asia-Pacific si aduc pietei de gambling de aici un castig net estimat la 80 de miliarde $ anual.
In China, nu prea ai voie sa joci jocuri de noroc. Adica ai voie sa joci, dar doar ca sa te distrezi, nu si ca sa castigi bani. Jucatul pe bani e interzis. Asa se si explica de ce mesele pentru mahjong (un fel de remy, jucat pentru relaxare si socializare) sunt la vedere in toata China, presarate pe la colturi de strada, in timp ce cazinourile sau casele de pariuri clasice, inclusiv cele online, lipsesc din peisaj.

Iar aceasta situatie contrasteaza cu setea pentru pariuri a chinezilor, foarte dornici sa parieze pe orice, de la curse de cai si meciuri de fotbal pana la lupte intre... greieri.

Singura institutie in domeniu acceptata de autoritatile chineze este Loteria Nationala care, pe motiv ca varsa o cota din veniturile sale Ministerului Afacerilor Civile, nu este considerata un joc de noroc, ci “un proiect de ajutor social”. Multe companii au incercat si ele sa se foloseasca de trucuri similare pentru a patrunde pe piata chineza, dar fara succes.

Singura tolerata, pentru o perioada foarte scurta, a fost o companie din Malaezia care a reusit sa deschida o sala de tonomate in orasul Harbin, dar asta doar pentru ca platea castigurile in obiecte, si nu in bani. Sala a fost insa inchisa, dupa mai putin de 3 ani de functionare.  

Daca nu in China, atunci in afara ei. Cam asa s-au gandit chinezii amatori de jocuri de noroc, iar cererea lor (imensa) a primit rapid o oferta din partea tarilor invecinate, care au construit statiuni de jocuri de noroc chiar langa granita, strict pentru clientela chineza.

Asa au aparut cazinouri in Myanmar, Vietnam, Laos, ba chiar si in Kazahstan si in Rusia, la Vladivostok, unde s-au anuntat proiecte majore pentru constructia de cazinouri, gata sa-i deserveasca pe cei 120 de milioane de potentiali clienti din nord-estul Chinei. Iar Singapore a intrat si ea in joc, gazduind cele mai profitabile doua cazinouri din lume, cu venituri anuale de aproape 6 miliarde $, provenite in mare parte de la jucatorii chinezi.

De departe insa, cea mai castigata tara de pe urma acestei situatii este Macau. Micuta fosta colonie portugheza din sudul Chinei, ramasa cam in urma pe vremuri, a cunoscut un reviriment extraordinar dupa ce in 2002 a permis companiilor straine sa deschida cazinouri pe teritoriul ei.

In mai putin de un deceniu, acest stat de doar 29,5 kmp a devenit capitala mondiala a jocurilor de noroc – un titlu imposibil de contestat, din moment ce veniturile atrase sunt de 6 ori mai mari decat cele inregistrate in Las Vegas. Si este inca proaspata amintirea inaugurarii cazinoului Sands Macau, in 2004, cand 20.000 de oameni au dat navala sa-si satisfaca setea de jocuri de noroc, rupand (la propriu) usile.

Situatia pare de neinteles: cand exista un asemenea interes pentru jocurile de noroc, de ce China nu profita? De ce nu apeleaza la cea mai convenabila optiune, aceea de a-si construi propriile cazinouri? Beneficiile ar fi clare, dupa cum arata si exemplul minusculului vecin de la sud, Macau, care obtine cca 1,4 de miliarde $ pe luna (!) din taxarea jocurilor de noroc si ai carui cetateni au un PIB pe cap de locuitor de aproape 80.000 $, de 12 ori mai mare decat al unui chinez de conditie medie. Cererea e cat se poate de evidenta, doar ca autoritatile chineze aleg, in mod bizar, sa o blocheze si sa impuna astfel solutionarea ei peste granita, spre bucuria statelor din jur.

Explicatia insa exista si e foarte bine argumentata, dupa cum observa revista Foreign Policy. Astfel, oficialii Partidului Comunist stiu foarte bine ca jocurile de noroc stimuleaza si alte vicii (de exemplu, consumul de opiu), ca destrama familii, ca ruineaza afaceri sau ca atrag ca un magnet crima organizata, asa cum s-a vazut foarte clar in Macau si in Las Vegas.

Dincolo deci de avantajele economice, exista si importante dezavantaje pe plan social, care ar putea degenera foarte usor in tulburari majore. Iar tulburarile sociale majore sunt ultimul lucru pe care si-l doresc guvernantii unui popor de 1,38 miliarde de oameni.

Plus ca mai exista un aspect care explica atitudinea oficialilor fata de jocurile de noroc: dat fiind faptul ca teritoriul Chinei este unul imens, aici a existat intotdeauna temerea ca guvernul central si-ar putea pierde autoritatea si ca provinciile s-ar putea desprinde.

Si exact asta crede Beijing-ul ca s-ar intampla daca ar legaliza cazinourile: veniturile locale (din taxe) ale provinciilor ar creste substantial, dar la fel ar creste si puterea acestor provincii si, implicit, dorinta lor de separare. “Muntii sunt inalti, imparatul e departe” spune o veche expresie chinezeasca.