Editorial Florin Campeanu: Ivan. Legenda Ivan

Editorial Florin Campeanu: Ivan. Legenda Ivan ivan patzaichinjocurile olimpicecampionatele mondialeinterviu

Acum aproape 20 de ani, in primele saptamani de gazetarie, am fost trimis de catre redactorul-sef sa fac un interviu. Primul interviu din viata mea. Eram un pusti de 18 ani si cateva luni, timid si speriat de Bucuresti, macinat de dorinta de a reusi in cariera si de grija zilei de maine.
Am urcat in masina redactiei, o batrana Dacie 1310, incercand sa par stapan pe mine. Nu vroiam ca Nea Costel, soferul, sa aiba subiecte de discutie, la tigara, cu oamenii din tipografie. Discutii de genul: "Ce naiba cauta Campeanu ala in presa cand el e terminat de frica atunci cand face un interviu"? Discutiile astea nu fac bine la inceput de drum profesional...

Dupa o calatorie de 30 km, am ajuns la Snagov. Si l-am intrebat pe administratorul bazei, aproape urland pentru a-mi acoperi emotiile, unde este Ivan Patzaichin. "E pe apa, copile, cu lotul" mi-a raspuns, patern, administratorul. Om care vazuse multi ziaristi la viata lui. Si m-am pus pe asteptat... Vreo doua ore. Pentru ca acele peste 150 de medalii obtinute de elevii lui Ivan la Jocurile Olimpice si Campionatele Mondiale nu au venit in urma unor antrenamente la PlayStation...

Aproape ca se inserase cand au aparut sportivii. In spatele lor, cu o pagaie pe umar, Ivan. Ivan Patzaichin. Adica unul din sportivii care mi-au marcat copilaria. Inutil sa va spun de cate ori, punand mana pe vaslele unchiului meu din Calarasi si plecand pe Borcea, spre Chiciu, m-am gandit ca pot fi un al doilea Ivan. N-am fost. Scot legitimatia si ma prezint. "Buna ziua, domnule Patzaichin. As dori sa fac un interviu cu dumneavoastra despre Campionatele Mondiale care se apropie".

Plin de sudoare, ud de la valurile iscate pe lac, domnul Patzaichin se uita la mine cu blandete. Eram exact ce-i lipsea in acel moment in care se gandea, cu siguranta, la un dus bun si o masa de seara linistita. Cred ca eram mai rosu decat el, desi el statuse o zi intreaga in soare. Toata fiinta lui emana energie. Un magnetism aparte, precum o aura. Sau poate mi se parea mie, la prima intalnire cu un idol pe care il vazusem doar la televizor. Ivan imi...


citeste continuarea aici, pe Campeanu.ro, blog afiliat retelei Manager.ro