Editorial Florin Campeanu: Zbor deasupra unui cuib de cuci

Editorial Florin Campeanu: Zbor deasupra unui cuib de cuci adrian sobaruparlamentemil boczbor deasupra unui cuib de cuci

A trecut suficient timp de la incidentul din Parlament, in care un parinte amarat a decis sa atraga atentia intregii tari asupra situatiei sale, incat sa putem judeca totul la rece. Locatia a fost aleasa inspirat, la fel si momentul: discursul premierului Emil Boc.
Pana la urma, finalul tragic s-a dovedit a fi unul fericit. Tentativa de sinucidere a lui Adrian Sobaru s-a transformat intr-o interventie salutara a medicilor. O operatie de refacere a fetei si omul necajit pe viata se va intoarce la tristul cotidian. Legat de acest eveniment, am o singura intrebare, retorica: daca Adrian Sobaru ar fi murit, cine ar fi avut grija de copiii lui? Statul care i-a taiat din drepturi? Sotia, beneficiara ipotetica a unei asigurari de viata? Fara indoiala, Sobaru a avut motive serioase pentru a face ceea ce a facut. Nu avem dreptul sa judecam daca a facut bine sau rau. Ceea ce pentru el este logic, pentru ceilalti poate parea absurd. La fel de absurd ca si filmul de care mi-am adus aminte vazand toata nebunia din jurul acestui incident.

Este foarte posibil sa nu fi vazut "Zbor deasupra unui cuib de cuci". E normal, tinand cont ca au trecut aproape 36 de ani de la turnarea sa. Considerat de catre multi critici ca fiind cel mai bun film din istoria cinematografiei americane, "Zbor deasupra unui cuib de cuci" spune o poveste absurda, a lui Randle Patrick McMurphy, un criminal recidivist ce are de ispasit o pedeapsa scurta in inchisoare pentru o acuzatie de viol. Interpretat magistral de Jack Nicholson, Randle alege calea mai usoara si se interneaza intr-un spital de boli mintale, sperand ca regimul de detentie sa fie mai usor. Sora-sefa Ratched decide insa sa-i faca viata un chin si, asa cum era de asteptat, reuseste in totalitate. Randle incearca sa-si impuna "regulile", organizeaza concursuri de pescuit, meciuri de baschet, si incearca sa evadeze. Este prins si se razbuna pe sora-sefa pe care incearca sa o sugrume. Reuseste partial, lasandu-i lui Ratched doar optiunea de a vorbi intr-un microfon toata viata pentru a fi auzita. Cum Ratched are puterea, Randle primeste in dar o lobotomie. Cel mai bun prieten al sau din ospiciu, Seful, nu poate accepta ca Randle sa fie o leguma toata viata, asa ca-l sufoca, punandu-i o perna pe fata. Dupa care evadeaza. Ati inteles ceva? Aproape nimic, nu-i asa? Trebuie sa vedeti filmul. Specialistii spun ca e bine sa-l vedeti chiar de 3-4 ori ca sa intelegeti ceea ce au vrut scenaristul si regizorul sa ne transmita. Asa absurd, "Zbor deasupra unui cuib de cuci" a primit 5 premii Oscar, o performanta egalata in anii '90 de "Tacerea mieilor".

Acum luati numele filmului, schimbati personajele cu Adrian Sobaru, Emil Boc, parlamentarii din opozitie si societatea romaneasca si veti descoperi ca omul necajit, Adrian Sobaru, nu a facut nimic altceva decat sa zboare deasupra unui cuib de cuci. Nu i-a folosit (aproape) la nimic. Pentru ca problema lui nu este, de fapt, doar a lui. Este o problema ce tine de tara, de cultura, de traditie, de Miorita, de Mesterul Manole, de Catelus cu parul cret. Adrian Sobaru a atras atentia asupra lui si si-a facut publice problemele. Mai mult decat faptul ca a venit sa vada daca mai are puls, premierul Emil Boc nu prea are ce face pentru el. Salvarea tine de victima. De fiecare dintre noi. Cand nu ne mai ajung banii, in loc sa ne aruncam de la balcon, peste cei pe care i-am votat, mai bine am incerca sa ne schimbam locul de munca sau sa ne mai luam un job. In tara aceasta sunt sute de mii de Sobaru care nu au dupa ce bea apa. Care se uita la copiii lor si sufera ca nu-i pot ajuta sa invete mai bine, sa se imbrace mai gros. Si sa manance mai bine.

Imediat dupa Craciun, am fost la un bun prieten care se incapataneaza sa demonstreze ca se poate face turism in Romania la nivel de Austria. In microclimatul lui, ca sa spun asa, a reusit. La cativa kilometri de pensiunea prietenului, doi tineri, de aproape 20 de ani, orfani de ambii parinti, se lupta cu viata. Si-au construit sanii, inchiriaza cai si ii plimba pe turistii care vin sa se bucure de peisajele de la poalele Pietrei Craiului. Cand se intorc acasa seara tarziu, inghetati, se apuca de facut branza, pe care, la 6 dimineata, o vand pensiunilor din zona Fundata-Moeciu. Fac cu schimbul, : se urca pe cal cu desaga plina cu branza si galopeaza prin vale, la cativa metri de drumul european. Banuiesc ca, la -10 grade Celsius, calaritul nu este neaparat cea mai frumoasa distractie. Insa cei doi traiesc. Au ales varianta mai grea a vietii, iar lumina din ochii lor iti demonstreaza ca au ales bine. Dincolo de absurdul filmului de mai sus, povestea celor doi orfani pare rupta din manualele motivationale americane.

"Zbor deasupra unui cuib de cuci" a luat, asa cum am spus, 5 premii Oscar. Din pacate, scurt-metrajul in care Adrian Sobaru a avut rolul principal nu va castiga nici un Oscar. De fapt, nu va castiga nimic. Nici filmul, si nici Sobaru. Vi se pare ca sunt nedrept in ceea ce spun? Ei bine, eu zic ca sunt doar realist.