Editorial Florin Campeanu. Romani, va ordon: Treceti in Libia!

Editorial Florin Campeanu. Romani, va ordon: Treceti in Libia! razboilibiafregataregele ferdinand

Cand istoria se joaca, poporul zambeste ca la un film bun. O comedie romantica, destul de siropoasa, dar ideala pentru noptile de tranzitie de la iarna la primavara. Oricum ai da-o, adevarul este unul singur: suntem in razboi.
Un razboi purtat la mii de kilometri de spatiul carpato-danubiano-pontic in care si-a asezat vatra poporul roman, dar, totusi, un razboi. Cu bune, dar si cu rele. Venind spre redactie, am auzit multe voci spunand: "Ce cautam noi intr-un razboi care nu este al nostru"? O intrebare cat se poate de pertinenta. Insa, din pacate, tinand cont de apartenenta noastra la anumite structuri geo-politice, o intrebare inutila. Suntem membri NATO, in consecinta, atunci cand NATO are nevoie de noi, trebuie sa raspundem prezent. Daca a fi membru NATO este un lucru bun sau un lucru rau, aceasta e o alta poveste. E adevarat, de-a lungul acelei istorii care s-a tot jucat cu noi, Romania s-a facut ca ploua in cateva randuri. Atunci cand aliatii au fost convinsi ca le acoperim spatele, am intors tovaraseste armele. Si am schimbat cursul unor razboaie. Pentru asta am platit cu zeci de ani de izolare politica.

Nu pot spune ca stiu ce sta in spatele razboiului din Libia. Insa, la fel ca dumneavoastra, banuiesc. Mi se pare suspecta implicarea atat de hotarata a Frantei, in conditiile in care tara africana a fost colonie... italiana. Suspecta e si pozitia adoptata de Berlusconi si ai sai. Elvetia, orice s-ar spune, e una singura in Europa. Si chiar in lume. Americanii, pentru prima data in istorie, au zis, initial, pas. Au asteptat sa vada cartile celorlalti. Cand s-au convins ca pe langa Mirage si Dassault Rafale e nevoie si de celebrele avioane care incep cu F pentru a pune la pamant un presedinte care nici macar nu e presedinte din punct de vedere legal, au asmutit NATO pe libieni. Aici intram noi in scena.

Analisti tristi si politicieni veseli au aratat cu degetul spre Basescu spunand ca trebuie sa avem o pozitie ferma. Basescu a aratat spre armata si a replicat, taind cu septarul: n-avem cu ce. Avioanele noastre MIG nu sunt in stare sa mearga nici macar pana la Oradea fara reparatii capitale. Iar pilotului roman nu-i sta bine in costum de kamikaze... Cu tancurile e mai greu sa mergi pana la Tripoli, iar infanteria ar ajunge la finalul razboiului. Asadar, singura varianta de a participa la acest razboi, care, fiind al lui NATO, este si al nostru, e sa deplasam ceva pe apa. Pe sub apa nu e cazul. Submarinul Delfinul nu e bun nici de muzeu. Asa ca strategii militari ai acestei tari s-au uitat in parcul de vapoare precum se uita un om de la logistica in parcul auto. Din toata flota, au decis ca fregata "Regele Ferdinand" e cea mai indicata sa instituie blocada in apele Mediteranei. Pana la urma, din scandalul achizitiei celor doua fregate, tot a iesit ceva bun. Cu spaga, cu nespaga, cert e ca avem cu ce sa mergem la razbel. Cand Libia va fi adusa pe calea cea buna (depinde pentru cine), in documentele oficiale va fi mentionat si numele Romaniei ca participant in, cum i se spune?, teatrul de operatiuni.

Cu militari in toate zonele fierbinti ale planetei in care actioneaza NATO, Romania incearca din rasputeri sa-si creeze o imagine de natiune pe care te poti baza. De asta ar trebui sa fim mandri. Nu te baga nimeni in seama daca, atunci cand e nevoie de tine, te faci ca ploua torential.

Ca spectator, interesat de ce se intampla cu tara mea, nu pot, totusi, sa nu ma intreb de ce ii trebuie unei fregate o luna de zile ca sa fie pregatita pentru razboi. Ce-i fac? Acum o echipeaza? Daca ne ataca, Doamne-fereste, rusii, care este reactia noastra imediata? Le spunem sa revina peste o luna? Poate ma lumineaza vreun cititor, mai cunoscator in domeniul luptelor navale. De un singur lucru sunt sigur: in caz de razboi, la cat de pregatit este Traian Basescu in domeniu, il vad la timona Biruintei aparand portul Constanta.

Cand istoria se joaca, poporul zambeste. In august 1916, regele Ferdinand a prezidat Consiliul de Coroana in care s-a luat o decizie dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva Germaniei. Tara sa natala. Punand mai presus de orice interesele Romaniei, Ferdinand a dat o lectie despre cum se face politica externa. Oricat de mult voi fi contestat pentru aceste cuvinte, trebuie sa spun ca, peste ani, Regele Ferdinand are din nou sansa de a arata lumii ca Romania este o tara de care trebuie sa se tina cont. Sper doar ca toti marinarii se vor intoarce acasa cu bine. Dupa care sa se intample vreun accident, sa luam banii pe asigurare si sa ne cumparam niste nave mai serioase. Si ceva avioane. Altfel, pe viitor, singurele razboaie la care vom mai putea participa vor fi cele pe PlayStation.