Editorial Florin Campeanu: Steve, cui ne lasi?

Editorial Florin Campeanu: Steve, cui ne lasi? applesteve jobsiphoneipadipodsmartphonegoogle

Nu pot spune ca sunt un fan al ziarelor tabloid. Ma amuza, insa, acele titluri pe care editorii le dau in incercarea de a acrosa privirea oamenilor care, la 6 dimineata, iau metroul. "Basescule, uite cu cine se plimba sotia ta!" sau "Cruduto, ai baut prea mult?" e suficient pentru ca tirajele sa explodeze. Cat despre educatie, informare si alte cuvinte din aceeasi gama, numai de bine.
Nu de putine ori am primit intrebarea: intre un manager ordonat si unul vizionar, pe care l-as alege? Iar raspunsul a fost cel logic: depinde la ce-ti trebuie managerul respectiv. Daca ai nevoie de un om bun pentru zona comerciala, atunci e sigur ca trebuie sa alegi un om instruit si ordonat, capabil sa-ti gestioneze eficient tot fluxul presupus de sosirea comenzilor, introducerea lor in baza de date, facturarea si livrarea. Viziunea, creativitatea nu cadreaza cu aceasta pozitie in angrenajul afacerii. Factura trebuie sa contina anumite elemente minimale, cerute de legile in vigoare. Daca vrei sa inovezi, a doua zi te trezesti cu un control de la ANAF. Iar inspectorii nu vor aprecia, cu siguranta, creativitatea ta...

Dar daca vrei sa dezvolti compania, sa mergi pe drumuri pe care altii nici macar nu le-au visat, ce alegi? Un vizionar. Daca acest vizionar mai e si ordonat, atunci poti spune, ca investitor, ca ai dat lovitura.

Un astfel de om este Steve Jobs. Care, in plus, mai are o calitate: este si investitor... In cazul lui, "ordinea" a fost intotdeauna reprezentata de respectarea termenelor (sau, macar, incercarea de a le respecta) si de organizarea fluxurilor ce apar intr-o firma atunci cand se lanseaza, sa spunem, un smartphone. Cand unul din oamenii ce au lucrat sub conducerea sa (trecand, apoi, la un competitor) a spus ca Jobs este, probabil, cel mai bun CEO din ultimii 50 de ani, omul stia ce spune. Dincolo de intelegerea termenilor financiari cu care lucreaza bursa din Hong Kong sau de talentul la golf, un adevarat CEO trebuie sa aiba o calitate sine qua non. Trebuie sa faca lucrurile sa se intample. Chiar daca pentru asta e nevoie sa mute muntii din loc sau sa perturbe linistea unor angajati.

Am ocazia de a lucra, in fiecare zi, cu oameni de-a dreptul geniali. Unii sunt ordonati si ma ajuta sa dorm linistit noaptea stiind ca totul merge bine in zonele sensibile, ce presupun facturi, plati, conturi, banci, bani. Altii fac parte din categoria celor care sunt blamati pentru programul lor de lucru. Vin cand vor si pleaca la fel. Dar, intr-o fractiune de secunda, pot genera o idee care lasa pe toata lumea cu gura cascata. Din zece astfel de idei, sapte se dovedesc a fi imposibil de pus in practica. Doua esueaza lamentabil, cu costuri semnificative, dar a zecea se transforma intr-o noua directie de business. Problemele de comunicare ale geniilor sunt binecunoscute. Stiu doar sa dea cu barda, sa taie totul in doua si apoi sa se mire ca nimeni nu intelege ce au vrut sa spuna. Steve Jobs a trait aceleasi drame. Pentru multi cei din jurul lui, limba folosita e similara cu cea din filmul Avatar. Adica Na'vi. Cand Jobs a venit si a spus ca e fascinat de ce poate sa faca mana omului, cativa dintre subordonati si-au dat coate si au zambit cu subinteles. Dar Steve se gandea la altceva. La iPod, iPhone si iPad. Se gandisera si altii inaintea lui. Dar el a facut ca lucrurile sa se intample.

Sunt zeci, daca nu cumva sute de milioane de companii in intreaga lume. Unele, de prin Japonia, au peste 1.500 de ani vechime. Kongo Gumi e chiar cea mai veche si se ocupa cu constructiile. Mai mult ca sigur, Kongo Gumi va continua sa construiasca temple sau zgarie-nori la multa vreme dupa ce Apple va deveni istorie. Insa firma japoneza va ramane un marunt jucator local. Asta in vreme ce Apple a schimbat lumea, pentru totdeauna. Pentru ca Jobs a avut curajul sa priveasca dincolo de gardurile pe care societatea le-a construit si le construieste, cu migala, in jurul nostru.

Daca aratai acum 40 de ani un iPhone unui cercetator, chiar din zona IT&C, te-ar fi privit cu mirarea cu care se uita ciobanul la un OZN, din mijlocul turmei de mioare. Steve a inventat viitorul. De fapt, ca sa fim sinceri, l-a reinventat. Roata deja exista, doar ca avea nevoie de un urias mecanism de marketing. Iar Apple exact asta este. Pe zi ce trece, compania din Santa Clara, California, isi transforma clientii in evanghelisti. Am colegi in firma, in zona de DTP, care lucreaza pe computere Apple. De asemenea, am colegi care au stat la coada pentru iPhone. Si unii, si altii sunt in stare de crima perfecta daca spui ceva rau de Apple... Pentru un manager, transformarea clientilor in evanghelisti este visul suprem...

De ceva vreme, Steve Jobs se lupta cu o boala groaznica. Cine nu a fost intr-o sectie de Oncologie nu stie despre ce vorbesc. O vizita de cateva minute la Fundeni te imbatraneste cu 10 ani... Inca o data, se dovedeste ca sanatatea este mai importanta decat toate. Poti sa ai bani pe care, punandu-i sac peste sac, faci o insula artificiala in Marea Caraibelor. Degeaba. Pentru urarea "Sanatate, ca-i mai buna decat toate!" exista o versiune in toate limbile vorbite pe pamant. Si nu degeaba...

Am invatat din cartile cu si despre Steve Jobs mai mult management decat daca as fi facut 3 MBA-uri in domeniu. I-am urmarit cu interes fiecare aparitie in public, in care a facut istorie. Am memorat fiecare cuvant spus pe scena de la Moscone Center, in sala aceea imensa ce poate gazdui 6.000 de oameni si in care m-am simtit ca o furnica... L-am admirat cum s-a descurcat in situatiile limita si l-am apreciat pentru faptul ca, inainte de toate, a multumit echipei fara de care ar fi fost un simplu... geniu.

Am vazut cateva fotografii recente cu Steve Jobs si sper din tot sufletul sa fi fost bine prelucrate in Photoshop. Din muntele de om a mai ramas o umbra. O trestie. O trestie ganditoare, e adevarat. Dintr-o tara marunta, dintr-un oras de existenta caruia cred ca Jobs stie doar de la... Google, ii urez multa sanatate. Mai are multe de spus, multe de inventat. Iar noi, managerii, multe de invatat.

Daca as fi scris acest editorial pentru Click sau Libertatea, poza cu Jobs slab, sustinut de un prieten, ar fi ocupat jumatate de site. Iar peste poza, as fi venit cu un titlu scris cu litere mari, foarte mari: "Steve, cui ne lasi"? Cum lucrez pentru un portal ce-si propune sa ajute managerii, n-am scris decat cuvintele de mai sus...