Guvernele nu iau in calcul potentialul de inovare al firmelor mici

Guvernele nu iau in calcul potentialul de inovare al firmelor mici inovatiitehnologii noifinantarea cercetarii

Peste tot in lume, guvernele sprijina, in limita posibilitatilor, aparitia de noi tehnologii. Cum? Prin finantare. Doar ca strategia de finantare aplicata are un punct slab: se adreseaza cu precadere entitatilor mari - universitati mari, institute de cercetare mari, companii mari - cand adevarata inovatie vine adesea din partea vreunui individ solitar, dar vizionar si foarte ambitios, care mestereste in garajul lui un produs ce urmeaza sa schimbe lumea (vezi cazurile Hewlett-Packard, Apple sau Google).
In China si Japonia, autoritatile coordoneaza inovarea tehnologica, investind sume uriase in industrii care vin cu ceva nou si care transforma apoi descoperirile in bunuri de consum. Japonia, de exemplu, a alocat resurse pentru a domina productia modulelor de memorie flash, elemente folosite pentru stocarea digitala, sau pentru a dezvolta noi tipuri de semiconductori.

Si, intr-adevar, aceste inovatii s-au transformat in bunuri de larg consum, doar ca marjele de profit au fost extrem de mici, iar ciclurile de piata - imprevizibile, astfel ca investitia japoneza de care vorbim s-a dovedit in final una riscanta.

Cam aceeasi situatie o intalnim si un SUA. E suficient sa privim la recentul scandal Solyndra, cand Departamentul de Energie a investit mai mult de 500 de milioane $ intr-o companie ce producea panouri solare, pentru ca apoi toata afacerea sa pice brusc, atunci cand pretul de piata al produsului a scazut.

A fost un esec care, pe de o parte, a subliniat riscurile unei politici industriale de sus in jos si care, pe de alta parte, a aratat ca stimularea inovatiei la scara mare nu este intotdeauna solutia cea mai buna - un aspect pe care guvernul american pare sa nu-l fi inteles, din moment ce in ultimii 60 de ani, incepand cu epoca lansarii primilor sateliti artificiali, a acordat fonduri cu precadere marilor universitati, institute de cercetare si agentii (fonduri deloc putine, care doar in anul fiscal 2011 au insemnat 143 de miliarde $).

Inovatiile mici trebuie luate insa si ele in calcul. Finantatorii din sectorul privat au descoperit cu mult timp in urma ca merita sa le incurajeze si, ulterior, sa le exploateze. X Prize Foundation, de exemplu, organizeaza anual competitii de inovare in domenii ca educatie, transport, energie, stiintele mediului si sanatate, competitii care au dus la crearea mai multor tehnologii promitatoare.

Premiile oferite sunt relativ mici, mai putin de 10 milioane $ fiecare, dar rezultatele se vad. Astfel, in 2010, castigatorii sectiunii Automotive X Prize au prezentat o combinatie de design aerodinamic si surse alternative de energie ce permite construirea unor masini care sa depaseasca raportul de 100 de mile per galon (aproximativ 160 km parcursi cu doar 3,7 litri de combustibil) – o realizare ce ar trebui sa atraga atentia oricarui investitor din domeniul auto.

Pana acum, administratia americana a gandit doar la scara mare: imprumuturi mari catre fabricantii de panouri solare sau credite mari catre bancile de pe Wall Street. Dar trebuie sa inceapa sa gandeasca si la scara mica. Iar asta inseamna sa sponsorizeze mai multe concursuri de inovare si sa usureze accesul la resurse pentru companii mici care, daca vor reusi sa vina cu tehnologii bune, vor putea obtine finantari mai importante in etapa urmatoare.

Decat sa acorzi 500 de milioane unei companii ca Solyndra, mai bine pariezi acesti bani pe 100 de firme mici si lasi piata ideilor sa le decanteze pe cele de succes.