Cum se manifesta, concret, inteligenta unui computer?

Cum se manifesta, concret, inteligenta unui computer? inteligenta artificialacomputere inteligentejeopardy

In 1997, computerul Deep Blue de la IBM l-a invins la sah pe campionul mondial Gary Kasparov. Acesta nu este insa, poate, exemplul cel mai potrivit: el dovedeste mai degraba puterea de calcul a masinii, capacitatea ei de a analiza rapid situatiile potentiale ivite in joc, si nu inteligenta in sine.
Mult mai sugestiv este faptul ca un alt super-computer (Watson, produs tot de IBM) a reusit in martie 2011 sa castige fara probleme un joc de cultura generala, “Jeopardy!”, concurand cu doi dintre cei mai bine pregatiti si mai experimentati campioni ai acestui joc.

Desigur, ne putem intreba: de ce ar fi castigarea unui asemenea concurs o performanta deosebita? E chiar atat de greu sa memorezi niste raspunsuri?

Lucrurile devin mai clare daca spunem ca “Jeopardy!” nu este un simplu concurs de genul stii sau nu stii. El, concursul, este celebru pentru intrebarile sale “decorate” cu ambiguitati, ghicitori si jocuri de cuvinte. Ca urmare, de multe ori trebuie mai intai sa te “prinzi” de sensul intrebarii si de-abia apoi sa te ocupi de oferirea raspunsului corect.

E necesara deci o capacitate de a analiza cuvintele, de a le incadra intr-un anumit context, de a le descifra sensul corect, de a face apel la cunostinte deja asimilate si de a construi apoi raspunsurile (structurile lingvistice) potrivite. Iar aceasta capacitate de analiza, spun specialistii, este expresia cea mai clara a inteligentei.

Importanta gramaticii

Pentru un om, oferirea unui raspuns la o intrebare pare destul de la indemana, dar pentru un computer lucrurile stau altfel. El trebuie sa disece intrebarea, sa decida care sunt subiectul, predicatul, atributul, complementul, care sunt conjunctiile, prepozitiile, constructiile atipice. Trebuie sa selecteze cuvintele cu sensuri multiple si, mai ales, sa identifice contextul general, astfel incat sa poata alege sensul corect. (Deja suna a inteligenta, nu? Gramatica e o treaba grea si de-aceea e practic imposibil sa intalnesti vreodata un agramat inteligent.)

Atunci cand comunica, oamenii se bazeaza foarte mult pe context, iar creierul lor are deja formate anumite “scurtaturi” (pe baza experientelor de comunicare anterioare), astfel incat raspunsurile se contureaza usor. Calculatorul nu lucreaza insa asa - el are algoritmi, proceduri care trebuie parcurse pas cu pas. Si asta dureaza.

Iata de ce, pentru a castiga “Jeopardy!”, calculatorul Watson a avut nevoie de o imensa putere de calcul (80.000 de miliarde de operatii pe secunda), altfel nu ar fi putut da practic instanataneu raspunsurile corecte. Pentru comparatie, un calculator modern poate face “doar” 100 de miliarde de operatii pe secunda.

Iata deci ca “banala” comunicare prin cuvinte este o actiune extrem de complexa. O actiune care necesita inteligenta in alegerea cuvintelor astfel incat sa se poata construi atat contextul in care se transmite mesajul, cat si mesajul propriu-zis. Daca nu exista aceasta inteligenta, mesajul va fi neclar sau lipsit de nuantele dorite.

Concluzia: spre ce fel de viitor ne indreptam?

Daca IBM a reusit sa construiasca un computer capabil sa stapaneasca eficient procesul de comunicare umana, caracteristica de baza a inteligentei umane, e de asteptat ca la un moment dat sa apara computerul mai destept ca omul. Un computer care va putea proiecta la randul lui alte computere, si mai destepte, si tot asa, declansand un proces exponential de auto-imbunatatire tinzand spre niste parametri calitativi inimaginabili, un proces care nu va avea ca limite decat legile fizicii.

De fapt, cine poate sti daca vor fi niste limite? Unii futurologi spun ca acest salt de inteligenta artificiala, daca se va produce, va avea dimensiuni pe care nu le putem intelege in acest moment – e ca si cum i-am cere unei bacterii sa inteleaga ce este Internetul.