Adormirea cursului de schimb poate naste monstri
franc elvetiancurs francmaximenicolae cinteza
A trecut mai bine de o saptamana de cand Schweizerische Nationalbank (SNB), banca nationala a Elvetiei a anuntat ca nu va mai apara nivelul cursului franc-euro pe care si l-a autoimpus. Banca a lasat ferocele piete valutare sa decida (chiar daca subiectiv, speculativ si tendentios) cat valoreaza un franc.
Asa cum era de asteptat, cand nu mai ai spate, cand nu mai ai pe cineva sa te apere, cand nu mai ai… garzi elvetiene, esti atacat din toate partile. Incasezi suturi si palme, dupa care, cei care te lovesc (poate) te lasa in pace.
Deocamdata, francul inca mai incaseaza, ajungand, ieri, la cotatia calculata de Banca Nationala a Romaniei (BNR), mai scump decat un euro, spre exasperarea celor care au luat credite in moneda tarii cantoanelor, de parca ar fi fost cetateni cu acte in regula ai vreuneia dintre cele 26 de diviziuni administrativ-teritoriale care alcatuiesc Confederatia Helvetica.
Cine trebuie sa returneze bancilor romanesti franci elvetieni cere sus si tare stabilirea, fixarea, prin… lege, a unui curs, asa cum au facut unele state din vecinatate.
Cine stie, poate ca, maine-poimaine, si legile fizicii vor fi schimbate (de parca s-ar putea) prin ordonanta de urgenta sau prin lege.
Persoanele care apar la televizor revoltate de cresterea cursului francului nu sunt rau imbracate si, pentru a-si permite sa plateasca o rata despre care spun ca a crescut de la 1.200, la peste 3.000 de lei, inseamna ca nu au niste venituri chiar mici. Deci, nu impuscau... francul, dar acum ii impusca francul pe ei.
Desigur, oricat ar castiga, cursul monedei elvetiene continua sa le muste din salarii, dar, avand venituri peste medie, inseamna ca probabil sunt oameni inteligenti, care ar fi trebui sa fie si prevazatori.
Domnul Nicolae Cinteza, seful Directiei de Supraveghere din BNR, a explicat, miercuri, in fata unor parlamentari din Comisia pentru Buget Finante, dar preocupati mai mult de capitalul lor politic decat de cel al bancilor, ca impunerea conversiei creditelor la un curs diferit de cel al pietei ar putea genera falimentul unor banci.
In afara de asta, daca valoarea unei valute ajunge sa fie fixata prin lege, de ce nu s-ar stabili si preturile produselor tot prin decret?
De exemplu, nu-mi convine ca un patron de origine elvetiana care are afaceri in Romania a scumpit apa minerala extrasa din solul patriei noastre, atunci cer ajutorul statului, sa stabileasca el pretul, in loc sa nu mai cumpar produsul respectiv...
"Joc" la bursa si nu-mi convine ca pretul unei actiuni pe care am cumparat-o scade cu 30% sau ca pretul uneia pe care nu am apucat sa o cumpar creste cu 30%, ma apuc sa protestez in fata sediului Bursei de Valori Bucuresti sau al sediului Autoritatii de Supraveghere Financiara, in loc sa-mi asum riscul si sa las cererea si oferta sa decida ce se va intampla...
Se scumpesc benzina, motorina, gpl-ul, painea, laptele, ouale, carnea, crevetii, ciocolata, prajiturile, pai, sa vina statul sa faca… ordine, nu?
Culmea este ca, in problema creditelor in monede straine, desi creditati si creditori sunt la antipozi, ei se intalnesc pe teritoriul pretentiilor.
Pentru a da credite, bancile pretind garantii peste garantii, conditii peste conditii, isi fixeaza si o marja suplimentara de dobanda ca nu cumva sa piarda din cauza inflatiei sau a deprecierii euro. Cu alte cuvinte, desi se dau partenere cu imprumutatul, bancile nu vor sa-si asume niciun risc in afacerea respectiva.
Cam aceeasi pretentie o au si cei care au luat imprumuturi in franci elvetieni si care, acum, propun ca institutiile de credit sa fie obligate sa le ofere posibilitatea (unele o ofereau deja de ani de zile) de a opta pentru conversia creditelor in valuta, in moneda nationala, daca exista cel putin o diferenta de 20% intre cursul actual si cel din momentul acordarii imprumutului, iar denominarea sa se realizeze la cursul initial, apreciat cu maximum 20%.
Probabil ca, daca valoarea francului sau a euro ar scadea cu 20-30% (cum mai mult ca sigur se va intampla candva) nu ar mai cere o OUG sau o lege prin care sa imparta castigul cu cineva... Daca francul sau euro cresc, gata, sa ne apere statul (deci toti contribuabilii), iar, daca se deprecieza cu 20%, norocul nostru...
Pana la urma, exact cum a spus domnul Cinteza, problema trebuie rezolvata, dar nu prin act normativ, ci pe baza discutiilor intre banci si clienti.
Se spune ca, daca ii datorezi unei banci 100 de franci elvetieni, este problema ta, dar, daca ii datorezi unei banci 100.000 de franci, este problema ei. Intelegandu-si... problema, unele banci au luat deja masuri pentru a le usura zilele clientilor care au credite in franci.
Un alt lucru extrem de important explicat membrilor comisiei parlamentare de catre domnul Cinteza a fost ca "perceptia bancilor este ca solutia de a reglementa conversia la alt curs decat cel a pietei este neconstitutionala pentru ca afecteaza capitalul bancii, averea bancii, respectiv a actionarilor, iar dreptul la proprietate este garantat de Constitutie"...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
