Ce am invatat dupa ce am incercat sa donez sange
donare sangesangesanatateministerul sanatatii
Ca sistemul de sanatate romanesc e la pamant, stim. Insa cat de grava e situatia constientizam atunci cand ne lovim de problemele lui, cand afecteaza pe cineva apropiat sau chiar pe noi. Am incercat sa donez sange pentru o ruda apropiata, care trebuie operata la colon. Nu am reusit. De ce si ce am invatat in urma acestei tentative veti afla mai jos.
Inainte sa merg azi-dimineata la centrul de donatii din Spitalul Filantropia din Bucuresti am incercat sa ma documentez pe internet cam cu doua zile inainte. Ce trebuie si ce nu trebuie sa fac cu o zi inainte de a dona? Am voie sa mananc dimineata, nu am voie, pot fuma o tigara, pot bea o cafea? Am gasit, pe diverse surse de pe internet (niciuna insa 100% credibila, cum ar fi fost un portal al Ministerului Sanatatii), pareri impartite. Ideea e ca am plecat fara sa stiu daca e bine sau nu ca am mancat doua fructe de dimineata. De asemenea, m-ar fi ajutat foarte mult sa stiu din start ca eu nu pot dona, deoarece sufar de o boala cronica pentru care urmez tratament de opt ani.
Am ajuns la centrul de donatii la ora 07:30, atunci cand se deschide. Erau in fata mea deja vreo 30 de persoane la coada, printre care pensionari, corporatisti, someri si aurolaci. Pensionarii, din lipsa unei campanii de informare, s-au dus acolo nestiind ca nu se colecteaza sange de la persoane cu varsta mai mare de 62 de ani. Vreo doua doamne au fost dezamagite cand au aflat acest lucru. Una dintre ele avea si hipertensiune arteriala.
Mi-a venit in sfarsit randul, dupa vreo 40 de minute de asteptare. Timpul mi s-a parut decent, la cati oameni erau acolo. Am completat fisa si mi s-a facut carnet de donator. Mentionez ca cele doua doamne de la receptie care s-au ocupat de aceste documente au pierdut cam 15 minute cu mine, o persoana care, aveam sa aflu apoi, nu poate dona sange. Din sala de asteptare, moderna si renovata cu banii stransi de asociatia React si cei donati de Vodafone, am fost trimis apoi la etajul unu al spitalului darapanat. Trecerea de la modern la paragina e socanta, ca in multe alte spitale din tara. Acolo, la usa cabinetului, am dat peste o alta coada, mai mica. Barbatul care a intrat inaintea mea, "donator cu experienta" dupa spusele sale (dovada si ca avea un carnetel de donator ingalbenit de timp), a fost refuzat pentru ca nu mancase de dimineata si consumase alcool in cantitati nepermise cu o zi inainte. Ma intreb, acestui donator "in serie" nu i-a spus nimeni in trecut, la centrul de donatii, ca nu are voie sa bea si sa nu manance inainte de a merge sa doneze? Poate i s-a luat sange in trecut fara sa se tina cont de asta... In fine, a venit randul meu, dupa alte 30 de minute de asteptare. Dupa cum am spus mai sus, am fost refuzat pentru ca sufar de o boala cronica pentru care urmez un tratament puternic.
Ruda trebuie insa operata si nu poate fi dusa la masa de operatie pentru ca spitalul nu are sange. Familia a vorbit cu cateva rude din Mehedinti, sa doneze in numele ei. Au donat, insa apoi ne-am lovit de o alta problema: sangele trebuie sa ajunga la Bucuresti de la Mehedinti! Pai cum, nu ne puteti da sange de la Bucuresti pana ajunge? "Nu", a fost raspunsul primit. "Doar in Bucuresti este posibil acest lucru. Avem sase pacienti in stare grava care nu pot fi nici ei operati din lipsa de sange."
Acum suntem disperati. Ce facem? Cand ajunge sangele? Pe cine gasim sa doneze in Bucuresti? Am fost insa invatati, in spital, sa facem o "smecherie". Sa mergem la sala de asteptare de la centrul de donatii si sa gasim persoane care nu doneaza pentru cineva anume. Cu 10 lei poti sa-i dai acelei persoane un biletel pe care scrii numele persoanei care are nevoie de sange. Daca ai noroc, nu platesti nimic.
Solutia la multe din problemele prozentate aici ar fi fost un site dezvoltat de Ministerul Sanatatii pe care oamenii sa se poata informa corect in legatura cu ce presupune donarea de sange. Ce trebuie sa faci inainte si ce nu ai voie. Unde sunt centrele in care poti dona si cine nu poate dona. Acolo ar putea fi publicata si o lista completa cu medicamentele pe care daca le iei nu poti dona. Ar scuti de timp pierdut atat personalul de la centre, cat si pe cei care se gandesc sa doneze. Doi, ar trebui implementat un sistem informatic national ("Doar aici?", veti intreba) in care sa se vada automat la Bucuresti daca cineva doneaza sange la Mehedinti pentru un pacient aflat in Capitala. Este groaznic ca viata sa-ti fie pusa in pericol din lipsa de sange la Bucuresti, desi pentru tine au donat trei persoane intr-un alt judet.
UPDATE: Vad ca asociatia React, cea care a ajutat la modernizarea centrului de care va vorbeam, are un site,
PentruViata.com, pe care informeaza voluntarii in legatura cu ce presupune donarea de sange. Va recomand sa-l accesati la nevoie. Sunt insa si scapari. Boala mea nu este trecuta in lista celor in cazul carora nu se recolteaza sange.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
