Criza trece, criza vine, toate-s vechi si noua toate
franc elvetianscadere francdepreciere franccriza
Pe 15 ianuarie 2015, chiar de ziua poetului care ne-a deschis ochii ca "toate-s vechi si noua toate", Schweizerische Nationalbank (SNB), lasa francul din brate, pentru ca apararea autoimpusului prag fata de euro s-a dovedit a fi prea costisitoare, chiar si pentru banca nationala a uneia dintre cele mai bogate tari din lume.
Imediat, pe pietele valutare internationale, deci si in Romania, cursul francului elvetian a explodat. De la 3,7415 lei, pe 14 ianuarie, si de la 3,7428, in prima zi bancara a anului 2015, francul a ajuns la 4,3287 de lei.
Din 15 si pana pe 23 ianuarie, valoarea monedei elvetiene a incetat, o singura zi, pe 20 ianuarie, sa creasca.
A urcat la 4,4228 lei, pe 16 ianuarie; la 4,4716, pe 19 ianuarie; a scazut, pe 20, la 4,4354 de lei, dupa care a reinceput sa urce la 4,5054, pe 21 ianuarie; 4,5152 lei, pe 22, si, o zi mai tarziu, a atins, cel putin deocamdata, maximum absolut: 4,5817 lei.
Insa, de atunci si pana joi, 29 ianuarie, aceeasi moneda straina a consemnat numai scaderi, ajungand la 4,2748 de lei, cu 2% sub cotatia din ziua precedenta si chiar sub nivelul la care explodase la jumatatea primei luni din an.
Prea multe numere? Prea multe cifre? Prea multe date? Prea multe amanunte? Sunt plictisitoare?
Posibil, dar ar trebui sa fie "materie obligatorie", daca iti legi - pana la dependenta - viata ta si pe ale apropiatilor de o moneda in care iti amanetezi si le amanetezi viitorul.
Aceste amanunte ar trebui cunoscute de oricine nu s-a interesat, cel putin pana acum, de fluctuatiile unei valute, aflata sub actiunea deciziilor si declaratiilor decidentilor care o tiparesc.
Prea multe date? Pai, in ce altceva consta istoria, inclusiv cea a finantelor (inclusiv a celor proprii si personale)? Ce spune ea? Dupa mii de ani de la aparitia banilor, adica a celei mai raspandite conventii, a "fictiunii cu functiune", mai nimic nou.
O moneda, reprezentata de o piatra de moara, de un mic disc de aur, argint sau de tinichea, de o bucata de hartie sau de polimer sau de niste simboluri de trei litere intr-un computer apare si valoreaza mai mult sau mai putin (mai ales dupa ce nu mai are acoperire intr-un metal pretios), si poate chiar sa si dispara.
Probabil cea mai cunoscuta… exctinctie de monede este trecerea la euro, care a ras de pe fata pamantului si a bancilor nationale silingul austriac, francul belgian, lira cipriota, coroana estona, marca finlandeza, francul francez, marca germana; drama, pardon, drahma greceasca; lira irlandeza, lira italiana, latul letonian, lita lituaniana, francul luxemburghez, lira malteza, guldenul Tarilor de Jos (numite la gramada Olanda), scudul (escudo) portughez, talerul sloven, coroana slovaca si peseta spaniola.
Unele dintre statele care bateau aceste monede isi dau acum pumni in cap si in vistierie ca si-au neantizat moneda, una dintre cele mai puternice componente ale identitatii si independentei nationale si statale, iar altele, cum este Marea Britanie, nu vor renunta, in veci, la simbolurile lor monetare pentru a trece la euro.
Pana la disparitia lor, toate valutele ingropate de euro au avut viata lor, istoria lor, urcusuri si coborasuri, la fel cum are si acum francul elvetian. In aceste zile, el a ajuns cunoscut ca un cal breaz si asa ar si trebui sa ramana.
Din nefericire, asa cum se va intampla si cu lectiile crizei financiare pe care unii o considera incheiata, peste doi-trei ani, poate si mai repede, "pataniile" vor fi uitate sau cel mult aruncate intr-un colt de memorie, de unde vor iesi din adormire dupa ce preturile imobiliarelor se vor umfla si se vor sparge din nou; dupa ce francul va reveni la 2,4610 lei, cat era pe 14 ianuarie 2005 (15 ianuarie 2005 nu a fost zi bancara) sau la 2,4891, cat era pe 24 ianuarie 2005 (23 nu a fost zi bancara) sau la 2,4389, cat era pe 28 ianuarie 2005 (29 nu a fost zi bancara), dupa care, in cazul unei noi crize, se va umfla si el numai pentru a se sparge din nou.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
