Editorial Carmen Iordan: Alearga, Lola, alearga!
lolatimpbaninumeresimboluridinah washington
"What a difference a day made,
Twenty-four little hours,
Brought the sun and the flowers,
Where there used to be rain..."
Timpul este o notiune abstracta. O utopie. Mister. Termenul si instrumentele cu care se masoara au fost inventate de oameni pentru a controla ce nu poate fi controlat.
Toate transformarile prin care trece lumea sunt organizate si masurate cu ajutorul timpului.Un fals confort psihic, dintr-un punct de vedere. Daca putem avea informatii clare asupra trecutului, nu putem avea acelasi lucru in ceea ce priveste prezentul…si cu atat mai putin, viitorul.
Timpul este strict legat de activitatea ta mentala si emotionala. In functie de acestea doua, el se distorsioneaza. Se comprima sau se dilata. Sau dispare.
***
Intr-o zi, Lola primeste un telefon. Manni are nevoie de de o mare suma de bani, pe care a uitat-o intr-o sacosa, in metrou. Daca nu face rost de ea in 20 de minute, va fi ucis. Lola ia imediat o decizie: va rezolva situatia. Incepe sa alerge…si, pe masura ce alearga, timpul o pune mereu in fata unei decizii. Deciziile conduc catre fapte sau intamplari interesante…si tot asa. Ca un domino.
Lola Rennt (1998) este unic, inedit. Consider ca este un film de arta, plin de energie, determinare, perseverenta. Motivant, captivant, seducator, surprinzator.
Plasata intr-o lume imaginara (gratie regizorului Tom Tykwer), Lola poate intoarce timpul, luand-o de la capat, de cate ori doreste. Ea nu renunta. Ea gaseste solutii. Provoaca destinul, invoca divinitatea. Ea poate sa tipe cat poate de tare pentru a-si exprima sentimentele. Noi ne dorim sa mergem intr-o padure, eventual. Pentru a nu fi auziti.
Lucrurile sunt precipitate din cauza unor factori des intalniti in realitate: relatia dificila dintre oameni, minciuna cu care poti trai o viata, suferinta, banii, furtul, jaful, cersetoria, accidentele… toate pentru a trai ironia sortii, de la final.
Numerele devin simboluri (3, 20), la fel si culorile (rosu, negru). Ele se repeta, creand legaturi si punand scenele intr-o lumina mistica, atragatoare, dar parca de nepatruns.
Coloana sonora, alerta, face acelasi lucru si te transpune instinctual intr-un ritm tribal, animalic, de supravietuire: Casino, Supermarket. Sau Running One, Running Two, Running Three, Wish (Komm Zu Mir), Believe.
Insa perla muzicala a peliculei este What a Difference a Day Makes, in varianta Dinah Washington, o melodie superba, in care se afla exact esenta, “motorul” care o face pe Lola sa alerge, de la inceput, pana la sfarsit. Cine este acest “motor”, nu este greu de ghicit. Este innascut. Este singurul sentiment nemuritor.
Lola pot fi eu. Poti fi tu. Pentru o persoana, pentru un ideal. Alergam.
“Mingea este rotunda. Jocul dureaza 90 de minute. Sunt certitudini. Restul apartine teoriei”.