Obiectivele au un rol esential – daca nu ne setam niste obiective, de unde vom sti unde si cand ajungem acolo unde ne dorim? Pe de alta parte, exista, desigur, si anumite momente si aspecte din vietile fiecaruia dintre noi care nu trebuie planificate pana in cel mai mic detaliu: uneori, e bine sa ne bucuram, pur si simplu, de ”calatorie”. Cred ca e necesar sa existe un echilibru intre obiectivele pe care ni le setam si care fac parte din planul nostru de a ne realiza profesional si bucuriile care vin pe neasteptate si fara sa fie planificate.
Exista situatii in care obiectivele pe care ni le setam sunt prea inalte, insa cred ca orice obiectiv este important si aduce cu el o lectie, indiferent daca ni l-am atins sau nu. Daca privim mereu obiectivele nerealizate ca pe esecuri, abia atunci intervine o problema si ne putem demoraliza. Insa, daca nu exista esec, nu exista nici feedback si nici posibilitate de evolutie.
Nerealizarile ne aduc si ele ceva: introspectia, analiza, constientizarea anumitor lucruri despre noi si despre ceilalti. Uneori, e necesar sa ne dam seama ca lucrurile care nu se intampla asa cum ne dorim nu sunt neaparat din „vina” noastra, ci din cauza unor factori care tin mai mult sau mai putin de actiunile noastre.
Presiunea de a atinge niste obiective prea inalte se resimte pana la nivelul ultimului membru al echipei: oamenii devin agitati, incep sa se teama si actioneaza in graba. Obiectivele cu miza puternica pot fi abordate, insa, si cu calm. Aici e nevoie de exercitiu, rabdare si mult antrenament. In lumea organizationala, aceasta abordare se numeste ”navigating complex challenges” si se refera la leadership-ul creativ care reuseste sa ”jongleze” cu aceste provocari printr-un instrumentar complex: de la binecunoscuta planificare pana la dezvoltarea unor abilitati precum atentia la ceea ce se intampla in jur. Asa cum spunea si Marcel Proust, ”The real voyage of discovery consists not in seeking new landscapes, but in having new eyes”. Liderul modern este capabil sa jongleze cu aceste provocari si nici nu le ia asupra lui, nici nu le paseaza membrilor echipei.
Cel mai potrivit mod de abordare in atingerea unor obiective complexe si inalte ramane, pana la urma, comunicarea cu echipa. Din experienta mea, organizatiile care au ales sa le comunice oamenilor despre schimbarile prin care urmau sa treaca, precum si despre obiectivele pe care le au de atins in acest sens. Astfel, toti oamenii din organizatie stiu ce au de facut, stiu incotro se indreapta si care este traseul.
Lucrurile pot sa para imposibile, insa ele sunt doar mai greu de realizat. La fel stau lucrurile si cu obiectivele foarte inalte. In cele din urma, cerul e acolo ca sa ne demonstreze cat de sus poate sa ajunga fiecare dintre noi.
Autor: Lilia Dicu, Daring Executive Coach | www.liliadicu.ro