Povestea bancilor: prea multe zane si prea putini zmei

Povestea bancilor: prea multe zane si prea putini zmei bancipovestidanescuarbdobanzicredite

Florin Danescu, presedintele executiv al Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), sustinea, recent, in timpul unui seminar avand ca subiect educatia financiar-bancara, ca bancile nu isi pot apara imaginea pentru ca nu au la dispozitie televiziuni sau ziare si, pana si pe Youtube, exista mesaje negative despre ele.
"Bancile nu au un ziar, nu au televiziuni sa le faca imagine. In momentul in care mesajele propagate sunt constant negative, parca este pus in practica un proiect al carui rezultat se stie de la inceput.
 
Cauzele restrangerii increderii in banci si ale prezentei rolului bancilor in economie trebuie prezentate in mod corect", a spus Danescu, citat de Agerpres.
 
De ce sunt bancile vazute prost, nu numai in Romania, ci, in general? Nu au posturi de televiziune si nici ziare, dar asta nu inseamna ca nu disemineaza informatii, asta nu inseamna ca nu comunica.
 
In ce forma o fac cel mai frecvent, poate chiar in clipa asta, daca va aruncati un ochi spre televizor sau pe strada? Sub forma de publicitate, de reclame, care se insinueaza prin retine in constinta fiecaruia.
 
Daca, in aceste reclame, bancile nu s-ar mai prezenta ca niste neprihanite, ca niste domnisoare de pension, daca nu si-ar mai prezenta produsele ca fiind dulci ca laptele combinat cu mierea, atunci, da, perceptia publicului s-ar putea schimba radical. Numai ca, daca asta s-ar intampla, afacerile bancilor ar avea (si mai mult) de suferit.
 
De ani de zile, presa toaca despre lacomia bancilor, despre  dobanzile mari la credite si dobanzile mici la depozite, ca au tarife mari la conturile curente, ca numai din comisioanele pe care le incaseaza de pe urma retragerilor de numerar de la bancomate incaseaza zeci de milioane de lei.
 
Chiar daca nu au televiziuni si ziare, exista, iata, ARB. Exista Consiliul Patronatelor Bancare din Romania. Exista Asociatia Societatilor Financiare din Romania si este in plan prima Federatie Patronala din domeniul serviciilor financiare.
 
Acestea au directori, au purtatori de cuvant, au la dispozitie seminarii de educatie financiara. Cum de nu reusesc bancile sa-i faca pe clienti sa inteleaga ca au si ele costuri, ca bancomatele, programele in baza carora functioneaza acestea, sistemele de siguranta, manipularea, transportarea numerarului costa?
 
Exista firme de paza, firme de transport valori. Deci, firme! Nu este vorba despre asociatii de voluntari si foarte bine ca nu este asa, pentru ca si aceste firme asigura locuri de munca, platesc salarii, taxe si impozite. Cum de nu reusesc bancile si asociatiile lor sa faca analogie intre ele si - sa zicem - magazinul sau barul din colt?
 
Au de platit acestea chirii, salarii, utilitati, taxe si impozite? Da! Au inceput patronii lor afacerile pentru a plati toate acestea? Nu! Au inceput-o avand ca scop firesc castigul, beneficiul, profitul. Pentru asta pun un adaos comercial chiar si 300%, in cazul barurilor.
 
De la magazinul din colt, clientul cumpara alimente, tigari, deodorant, hartie igienica etc. si plateste pentru ele mai mult decat ar plati direct producatorilor acestor bunuri. Magazinul pune un adaos tocmai pentru ca presteaza un serviciu: a adus bunurile la un loc si le-a pus in calea clientilor.
 
La fel si in cazul barului. Clientul vine cu prietenii, povestesc, se amuza, se cherchelesc, sarbatoresc, jelesc, plang, treaba lor. Barul presteaza si el - mai bine, mai rau, mai scump, mai ieftin - un serviciu pentru care cere sa fie platit. De ce nu se plange nimeni ca berea este prea scumpa, ca adaosul comercial la o cafea sau la apa minerala este prea mare?
 
Bancile fac, in esenta acelasi lucru ca magazinul sau ca barul: aduc marfa (adica banii) de la A, B, C carora le platesc marfa, acordandu-le dobanda pasiva. Ulterior, vand marfa (adica tot banii) lui X, Y, Z, iar adaosul comercial al bancilor sunt dobanzile active si comisioanele. 
 
Cat dureaza sa spui asta? Chiar ai nevoie de propria televiziune si de propriul ziar? Oricum, le ai pe ambele, dar, intr-un timp si spatiu bine delimitate, cand iti sunt difuzate reclamele.
 
Partea proasta este ca, in ele, bancile se prezinta nu ca niste institutii care iti pastreaza banii sau ti-i dau sub forma de imprumut percepand niste tarife, ci ca Zana Maseluta de manunta cu Peter Pan sau ca Mos Nicolae la brat cu Mos Craciun.
 
In reclame, cu banii (multi-putini!) economisiti oamenii isi fac toate poftele sau contracteaza credite la fel de usor precum si-ar lua un mar gustos, dupa care sunt fericiti si traiesc, fara vreo palpitatie si fara vreun rid lasat de plata ratelor - pomenita cumva tangential - pana la adanci batraneti, cand poate ca isi cumpara medicamente folosind cardul de credit...

Ca sa nu mai fie rau vazute, bancile chiar ar trebui sa schimbe povestea, sa aiba mai putine zane si mai multi zmei.