Randuri QWERTY catre un prieten cu sange albastru

Randuri QWERTY catre un prieten cu sange albastru stilouscriitorsange albastru

Prin venele nobilului prieten chiar curge sange albastru. O poate dovedi in orice clipa. Bate orice rege, print sau duce, orice mostenitoare si orice recent improprietarit cu titlu, toti galgaind, de fapt, de grupe sangvine scaldate-n globule rosii, ca orice proletar sau lucrator la camp.
Pe mosia nobilului prieten, nimeni nu paseste mai bine ca el. Poate schimba intinderi albe in neant sau in istorie si-n glorie. Poate invata, dupa cum poate sa nu spuna nimic. Predica si elucubreaza, dupa cum ii vine la gura.
 
Scuipa litere, cifre, chei sol si diezuri, linii, cercuri, triunghiuri. O face docil, dupa cum ii dicteaza constinta cui il manipuleaza.
 
Inca mai poate semna o condamnare la moarte, un tratat de pace sau un roman. Cine stie pentru cat timp?
 
Desi masina de scris l-a ranit profund, nobilul prieten a supravietuit. Acum, tacanitoarea s-a dus la cele vesnice laolalta cu placile de pick-up, cu banda de magnetofon, casetele audio si video, cu filmul foto.
 
El a supravietuit.
 
A ramas asezat pe coala alba de hartie, gata s-o mangaie, gata sa o iubeasca, gata sa conceapa cu ea monstri sau sfinti, prosti sau genii, adunari sau ecuatii complicate, sub amenintarea perpetua a tastelor dispuse QWERTY si a ecranelor tactile, a "Office"-urile si a sterilelor stil-uri de tableta.
 
Stiloului nu trebuie sa-i instalezi nimic, niciun program, in afara propriei scrieri.
 
Acum, tocim tastele ca pe talpile de pantofi, incomparabila uzura cu personalizarea, cu tocitul penitei dupa chipul si asemanarea fiecaruia.
 
Cum ar fi fost daca Eminescu si-ar fi batut textele la QWERTY, cum ar fi fost daca i-ar fi scris Veronicai e-mail-uri lungi, nu din penita tocului, ci tacanind sub clar de luna? Cum ar fi fost daca ea le-ar fi "scos" la imprimanta de sub birou? Cum ar fi aratat dragostea printata?
 
Cum ar fi aratat caietele lui Cioran sub forma de fisiere? Cum sa nu stearga un scriitor, cum sa nu taie litere, cu o miscare de katana siroind de cerneala, cum sa nu rescrie, cum sa foloseasca programe autocorectoare?
 
Este ca si cand Brancusi si-ar fi... maiestrit pasarile la... imprimanta 3D.

Suportul pe care este facut public un text nu-i sporeste si nici nu-i diminueaza calitatea, insa, pentru cine scrie, instrumentul care-i transfera gandurile pe hartie, senzatiile pe care i le provoaca, mai ales cand taie si rescrie, sunt aproape... indescriptibile...