De profesie jucator/jucatoare de tenis
simona haleparenele bnrprofesie tenismenjucator de tenisnastasetiriac
La inceputul anilor '90, un sfert de Romanie "facea Turcia" ca sa aiba ce imbraca si cu se se indulci partea de Romanie care nu "facea Turcia". Pana si unii cineasti "faceau Turcia", ca sa turneze "A doua cadere a Constantinopolului", dupa care incercau sa... faca Romania sa rada.
In timp ce... filme precum "Miss litoral" si "A doua cadere..." inregistrau incasari grase precum cele din comertul cu blugi, gumite si cola, actorii se plangeau ca "nu mai vine lumea la teatru".
Nu mai mergea lumea nici la opera, dar, brusc, intreaga suflare statala devenea melomana cand, la Sala Palatului, descaleca Placido Domingo.
Dupa 20 de ani, in fata Operei Nationale din Bucuresti, sunt aliniate masini ca la saloanele de specialitate, iar lumea… buna descinde in fracuri si rochii fara spate.
La cateva aruncaturi de bat de Opera, se afla un alt teatru, unul in aer liber, unde nu se canta si unde, in multe momente, linistea ar trebui sa fie singura muzica auzita.
Pana mai ieri, acest teatru in aer liber se umplea rareori. "Tenorii" Nastase, Tiriac, Pavel sunt (in) istorie, au iesit din distributie. Sunt spectatori de finale sau protagonisti de meciuri demonstrative.
Slava Domnului, din pamant, din iarba verde si din zgura, s-a nascut o generatie de "soprane", in frunte cu Simona Halep. Gratie locului fruntas in ierarhia mondiala, Halep a dezmortit nu neaparat auzul, ci rotile de masini cu muschi, urate ca un culturist dopat; picioarele purtatoare de Jimmy si Manolo si bratele spanzurande de Vuittoane si Birkinuri, cumparate pe la colturi de aeroporturi.
Brusc, baietii si fetele din dotare dau oricat pentru un loc in semifinala sau in finala turneului de tenis in care joaca o compatrioata, la fel cum sunt dispusi sa dea pentru o masa de club si o sampanie cu artificii-n cioc.
Dezmorteala celor carora le place tot ce ajunge la moda s-a facut, saptamana aceasta, spre Arenele BNR. Nu le place opera, dar se duc pentru ca da o anumita aura unui statut deja dobandit. Nu le plac nici macar dijeii, dar se duc pentru ca e “cool”.
Nu le place nici macar duduia de-si zice Madonna, dar a fost musai sa-si cumpere cele mai scumpe bilete pentru a fi prezenti la evenimentul nec plus ultra din calendar.
Daca un roman ar avea rezultatele lui Halep in Formula 1 sau in Turul Frantei, si-ar trage imediat un tricou galben cu multi sponsori si s-ar duce sa se intereseza care-i cea mai scumpa cursiera...
Acum, gratie, in special, Simonei Halep, evenimentul, senzatia, moda este tenisul. Au auzit ei de Nastase si Tiriac, mai exact de averile si de cuceririle lor, si, dintr-o data, tenisul este "trendy".
Joaca Simona in finala, e musai sa ne cocotam pe tocuri, sa ne boim, sa aruncam pe noi doi litri de parfum greu si sa ne aratam la Arenele BNR, parcand fix in poarta, tinandu-ne desteptele de telefoane pe sonerie ca nu cumva sa ratam apelul vreunui fraier care n-a putut sa faca rost de bilet.
Odata intrati, facem galerie ca la fotbal, aplaudam greselile adversarilor, huidium deciziile arbitrilor, ne miram de cat de ciudat se tine scorul si ca, pana si in tenis, exista... love, exact ca medalionul supradimensionat pe care-l spanzuram de lantul de la gat.
Din fericire, personajele acestea sunt relativ putine. In schimb, datorita Simonei Halep, Monicai Niculescu, Alexandrei Dulgheru, multi dintre parinti (re)descopera tenisul nu numai ca sport de interes, ci si ca viitoare profesie pentru copiii lor.
Performantele lui Halep, modestia, munca si disciplina din spatele lor vor determina orice parinte cu mai multa sau mai putina stare macar sa ia in considerare (si in consideratie) profesia de jucator/jucatoare de tenis, la fel cum le pun pe lista pe cele de avocat, inginer, medic...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
