Editorial: Autorii nevazuti ai crizei. De ce noi?

Editorial: Autorii nevazuti ai crizei. De ce noi? economiecrizamentalitateproiectulafacerileautoriicrizei

Daca deschizi orice portal de stiri (fiindca la capitolul ziare tiparite nu mai stam bine de foarte multa vreme), ai crede ca te afli intr-una dintre cele mai bogate tari din Europa.
Cu o economie infloritoare, cu cresteri semnificative pe toate planurile si cu estimari, adeseori, mai mult decat optimiste, Romania pare sa fie pe calea cea buna si sa se indrepte catre cea mai inalta culme a succesului.

Mai mult, proiectul noului Cod fiscal vine cu masuri extraordinare, intr-un timp record, dupa ce mai bine de un an si jumatate, proiectul a fost amanat.

Populatia priveste cu o ultima speranta la ceea ce canalele media trambiteaza de zor: o sa ne fie bine, va fi extraordinar. Trecutul pare o bazaconie, iar simpla idee de a invata sau de a tine macar minte lectiile de altadata nu mai reprezinta absolut nimic in constiinta colectiva.

Am crezut de fiecare data, fiecare om care a aparut pe sticla anuntand fantasticul. Iar cei care, dimpotriva, ne-au vrut binele, incercand sa ofere explicatii oneste si sa ne potoleasca astfel entuziasmul sinucigas, au fost pusi la colt drept rauvoitori. Fiindca, nu-i asa, romanului ii place sa fie prieten cu prietenul care-i toarna in ureche exact cuvintele pe care-si doreste sa le auda: va fi bine, va fi extraordinar. Iar cand vine vorba de asumarea responsabilitatii, chipurile de pe ecranul de sticla dispar subit, inghitite de aceeasi bezna din care au si aparut. Ei sunt, de zeci de ani, autorii nevazuti ai crizei.

Nici la acest moment nu reusim sa tinem pasul cu ceea ce se intampla in alte state. Blestemul adoptarii unor forme fara fond ne urmareste parca din clipa in care a fost rostit pentru prima data. Cu diferenta ca astazi decalajul intre ponderea formelor goale, a carcaselor frumos ambalate si cea a transformarilor reale si benefice a devenit unul urias. Vrem sa purtam, daca se poate peste noapte, un costum scump, croit pe masura noastra, chiar daca nu il meritam.

Responsabilitatea fiecarui om in parte s-a tocit in timp, dupa ani si ani de zile in acre, pe acelasi ecran de sticla, "lectia" zilnica era aceeasi: averile mari se fac peste noapte, cei care fac averi fura si atunci degeaba mai incercam... orice.  Degeaba mai aruncam hartia la cos si nu pe langa intr-o tara care si asa e cum e. Aceasta mentalitate o completeaza pe cea hranita de speranta ca Romania se indreapta totusi catre o situatie mai buna.

E un paradox pe care cei mai multi romani l-au acceptat tacit, fara a-i pune vreo secunda la indoiala imensa-i subrezenie.

Si este un paradox care, daca nu va disparea din mintile noastre, va contribui la indeplinirea unui vis pe care am inceput deja sa-l montam, cu foarte multi ani in urma, prin lipsa actiunii si, cel mai grav, a responsabilitatii.

Iar scuzele, prin prisma istoriei (mai vechi sau mai recente), ne servesc drept ploaie pe care o pornim parca la comanda ori de cate ori lucrurile nu ies cum vrem noi. Si chiar daca, in multe cazuri, pe buna dreptate, suntem neputinciosi in fata unui context care prea putin ne apara, ni se iveste in fata ochilor o intrebare pe care, din 2015, ar trebui sa o uitam: "De ce noi?"

© Foto:  fremdeng.ning.com