Editorial Dragos Popescu: Prea mult fier
editorialdragos popescufierdiagma
Ma jucam in copilarie cu prietenul meu Remus in curtea din spatele blocului. Cei cativa copacei ne ofereau decorul perfect pentru "Winnetou", casa scarii si contorul de gaz pe cel pentru "20000 de leghe sub mari" sau "Razboiul Stelelor", Marian cel paracios ne oferea sandwich-uri cu parizer facute de maica-sa, iar Oana-Banana si Loretica-Kilotica ne ofereau compania perfecta pentru jocuri de carti (pierdeau mereu fara sa se supere).
Spre seara insa abandonam fara remuscari toate aceste oferte, care de care mai speciala, atrasi ca de un magnet de lumina care se aprindea pe balconul de la parter, unde tatal lui Remus isi amenajase un mic atelier. Ne agatam de balustrada si ne uitam fascinati cum nenea Dionisie mesterea cu migala, reparand "tot ce se baga-n priza" cum ii placea sa se laude. Stateam cu orele si priveam nemiscat, incercand sa-i fur mestesugul, dar tot ce-ntelegeam pe-atunci era ca solutia universala consta in inlocuirea unor componente rusesti, mari, grele si urate cu unele nemtesti sau japoneze, mici, usoare si frumos finisate. Nedumerit, imi intrebam idolul intr-ale tehnicii de ce sunt piesele atat de diferite si, mai ales, de ce sunt alea rusesti asa de mari. "Uite de-aia o sa cada astia, ca baga prea mult fier in toate!", imi raspundea el in soapta, de teama sa nu-l auda tatal lui Marian care iesise sa duca gunoiul.
Nu stiu daca motivul colapsului economic al fostei Uniuni Sovietice se poate rezuma la risipa de metal, dar am imperecheat vorbele de duh ale lui Dionisie cu o sintagma pe care-am invatat-o mult mai tarziu decat ar fi trebuit: eficienta economica. Si, ce sa vezi, se potriveau!
Un caraus care-a prins spilul despre acte vamale, capete-tractor si diurna si-a facut acum zece ani o firma de transport. Fiindc-a stiut cum sa vorbeasca cu cei ce dau autorizatii si nu s-a lacomit la tarife, i-a mers bine. Si-a cumparat cateva camioane, le-a pus sa miste marfa, el a miscat sincron banii si placinta a crescut. S-a diversificat, a luat si frigo, si trans-containere si cu prelata si a ajuns repede la o flota de cincizeci de masini. Treaba inca mergea, doar ca odata cu afacerea i s-a dilatat si orgoliul.
Acum cinci ani, de ciuda ca vecinul lui de cartier, patron de firma concurenta, ajunsese la o suta, a bagat carausul nostru adanc mana in instrumentele de creditare pe care bancile pe atunci se inghesuiau sa i le ofere si si-a mai tras inca treizeci de camioane. Si pentru ca socotelile pe care le-a facut in prealabil pe un servetel la carciuma n-au fost auditate de vreun nene Dionisie, investitia i-a pus capac. Business-ul s-a inmuiat sub criza, datoriile l-au inglodat, costurile fixe l-au sufocat si peste un an si ceva a cazut, impovarat de prea mult fier.
.jpg)
Dragos Popescu este consultant in management, fondatorul companiei
Diagma.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
