La ce sunt bune drumurile gresite in viata unui om?

La ce sunt bune drumurile gresite in viata unui om? editorialdrumurile gresiteemotiiexperientavaloriincredere

E adevarat ca putem sa o luam de nenumarate ori pe un drum gresit in viata. La fel e de adevarat e ca putem considera intotdeauna acel drum ca singura cale pe care am fi putut sa o luam ca sa ajungem unde trebuie. Cred insa ca multe dintre aceste drumuri ar putea fi sarite. Nu ca etape, nu la asta ma refer. Ci ca greseli, ca lectii pe care le recunoastem abia dupa ce ne-am fript inca o data.

Si mai cred ca totul tine de felul in care intelegem sa fim sau ca putem fi. Devenim, nu am nicio indoiala, ceea ce gandim ca suntem deja. Orice proiectie pe care o aruncam asupra noastra isi intinde consecintele pana hat departe. Insa si gandurile noastre vin din experientele pe care le avem si invers. Asa se face ca uneori acele drumuri pe care le-as evita ne fac sa traim nu tocmai cele mai placute momente si ne este astfel mai greu sa ne regasim de fiecare data si sa o luam de la capat cu aceeasi incredere. Ce facem insa in astfel de situatii?

In cazul meu, fiecare experienta de acest fel s-a soldat cu o reintoarcere catre lista de valori si a dus la o curatenie temeinica a ceea ce inseamna prezentul. M-a pus, de fiecare data, din nou pe ganduri: ce e important daca ceea ce credeai ca e important se dovedeste a fi fost poleit cu o fasie de staniol care s-a rupt la prima zgarietura?

Recunosti poleiala si arunci, inevitabil, vina pe tine. E inca o experienta de adaugat in jurnal, de trecut si prin filtrele prietenilor doar ca sa ajungi, intr-un final, sa impartasesti opinia din social media a unor prieteni mai mult sau mai putini virtuali care au decis ca pe lumea asta reusim numai prin fortele proprii.

Inteleg, de multa vreme, ca prea putine se fac de unul singur. Dar mai stiu si ca raporturile intre aceste intamplari sunt cat se poate de variate si ca uneori iti trebuie ani ca sa intelegi cum functioneaza relatiile si cat tine, de fapt, de tine, sa realizezi ceva. Nu detinem controlul total asupra lucrurilor si n-ar trebui sa cadem intr-o extrema in privinta asta.

Am inteles si ca refuzam lumii ceea ce credem ca lumea ne refuza noua, iar asta nu face decat sa ne dezbrace micul univers de ceea ce ar putea exista din belsug. O bunastare a sufletului, de exemplu. O multumire fata de ceea ce exista deja. O recunostinta fata de intamplari. si bucurie.

Cred sincer ca toate au legatura directa cu ceea ce alegem sa credem despre noi. Si mai cred ca trebuie sa avem o armura puternica daca vrem sa ne aparam aceasta libertate de a alege, de a razbi, de a croi un drum asa cum ne dorim.



Incrancenare? Furie? Avalansa de emotii? Sentimentul ca esti neinteles? Le-am trait pe toate, de-a lungul timpului. Si nu cred ca e om care sa nu le fi trait. Chiar daca spun ca as vrea sa ocolesc unele drumuri, sa le recunosc din vreme, imi dau seama ca, totusi, fiecare aduce cu sine ceva nou. Poate ca si cea mai mica idee e influentata de ceva ce s-a petrecut cu o zi in urma.

Ce alta alegere sa faci in prezent decat aceea de a continua sa discerni intre ce e important pentru tine si ceea ce e important pentru altii? Totul pentru a alege, intr-un final, ceea ce e bine pentru toata lumea.

Inceputul de an mi-a adus o lectie importanta. Am reusit sa redirectionez energiile, sa pun la munca o forta care inainte se risipea si sa inteleg ca, de fiecare data, fiecare drum e parcurs de fiecare dintre noi, fara sa fie bun sau rau, ci doar necesar.

Iar la lectii cred ca intotdeauna trebuie sa fim atenti. Fiindca fiecare lectie poate sa remodeleze un obicei mai vechi. Iar obiceiurile, asa cum spunea cineva, sunt arhitectura invizibila a vietii din fiecare zi.

Mihaela Pascu - manager de proiecte online, redactor Manager.ro si MarketingPortal.ro

Editor colaborator pentru mai multe publicatii online

Contact: mihaelapascu@fokusad.ro