Lupta omului si a societatii cu apatia. Drumul spre reinnoire

Lupta omului si a societatii cu apatia. Drumul spre reinnoire editorialgardnersocietateinnoireapatiemotivatie

In 1964, sociologul John W. Gardner scria despre ceea ce ii lipseste atat individului, cat si societatii, pentru a se reinnoi, pentru a nu cadea in capcana unor mecanisme si rituri invechite. A cercetat astfel aspectele care ne sunt necesare, esentiale chiar, pentru a combate apatia, rigiditatea si forma fara fond adoptata de societate care se instaleaza si in viata individului dupa ce acesta atinge un anumit stadiu de confort sau succes.

Iata ce scrie Gardner despre rolul standardelor inalte in slefuirea caracterului:

"Standardele inalte nu sunt indeajuns. Exista diferite tipuri de excelenta – unele foarte importante – care nu sunt neaparat asociate cu capacitatea de reinnoire. O societate care si-a atins cel mai inalt varf al excelentei poate fi deja prinsa de acel cadru rigid care ii va aduce si declinul. O institutie poate sa se mentina la cele mai inalte standarde si, totodata, sa contina si acea satisfactie care ii va declansa pana la urma declinul".


Trebuie sa iti pese intr-o oarecare masura, spunea el, amintind totodata ca innoirea unei societati se poate produce numai daca oamenilor le pasa. Apatia si o motivatie scazuta sunt cele mai cunoscute trasaturi ale unei civilizatii in declin.

Curiozitatea omului, nelinistea acestuia, inventivitatea si ingeniozitatea l-au facut sa intre in necazuri mari, spunea E. B. White, adaugand ca nu putem decay sa speram ca aceleasi caracteristici il vor ajuta sa isi gaseasca si drumul spre iesire.

Nu punem la indoiala faptul ca schimbarile pe care ni le dorim, cel putin in viata personala, tin numai si numai de noi. Se intampla insa ca de multe ori sa nu stim ce avem de facut pentru a le declansa si sa nu atingem acel ideal de care totusi ne simtim in stare. Iata ce scrie Gardner, intr-un fragment in care atrage atentia si asupra faptului ca a calatori este extrem de important pentru individ:

"Cei mai multi dintre noi au abilitati pe care nu si le-au dezvoltat niciodata pur si simplu din cauza ca imprejurarile vietii nu le-au cerut".

In plus, nici alte aspecte nu sunt de neglijat, printre acestea numarandu-se si relatiile cu ceilalti oameni. Problema insa majora apare atunci cand uitam sa avem o relatie si cu noi insine:

"Putem sa facem in asa fel incat sa fim foarte ocupati, sa ne umplem vietile cu tot felul de distractii, sa ne umplem capul cu foarte multe informatii, sa ne implicam in legaturi cu foarte multi oameni si sa facem atat de mult incat sa nu avem niciodata timp sa cunoastem minunata si totodata terifianta lume de dinauntru... Pana la jumatatea vietii, cei mai multi dintre noi sunt fugari cu experienta fata de ei insisi. (...) Individul care a devenit strain fata de el insusi si-a pierdut capacitatea de a se innoi".


Sa pastram, asadar, o relatie cat mai apropiata cu sinele real, nu cu cel fals, nu cel pe care il aratam lumii in cele mai multe situatii. Sa stam cu noi, fara sa ne temem de ceea ce am putea descoperi. Si sa crestem umpland un sine real si nu o umbra a ceea ce am putea deveni.