Simfonia pickhammerului din templul poluarii
calea vitorieipoluare fonicabordurilucrari
Nu este vara in care, prin centrul orasului Bucuresti, sa nu existe ceva de facut sau macar aparent de facut, ceva care sa nu presupuna taieri de asfalt, ciocaneli pneumatice si excavari.
Daca nu se sparge o teava veche de pe vremea ciobanului Bucur, se sapa pentru "inmormantarea" cablurilor de date.
Daca s-a terminat si povestea asta, se schimba bordurile. Daca nu se schimba bordurile, se largeste trotoarul care, fara aceasta operatiune, ar da pe afara de trecatori si de turisti.
Dupa ce se termina si asta, se sparge alta teava sau cetele de Doreli constata ca cea inlocuita anterior avea un defect. Drept pentru care, taiatul de asfalt, ciocanelile pneumatice si excavarile sunt reluate cu aceeasi osardie.
Este ca sloganul retelei de magazine de bricolaj care spune ca mereu gasesti cate ceva de facut.
Se stie deja ca unele lucrari sunt realizate fara a fi nevoie de ele. Adica, Bucurestiul chiar isi permite sa paveze kilometri de trotoare cu marmura?
Si chiar daca ce rezulta este frumos, depinde si cat costa si mai ales cat tine, cat dureaza.
Daca, un veac sau macar jumate de acum inainte, nimeni - nici lucratori autorizati, nici hoti - nu se atinge de placile de marmura, de bancute sau de opritoarele tot de marmura, atunci merita banii.
Dar, cand vara viitoare, apare noua... colectie de... borduri sau de stalpi de iluminat, taiatul, foratul si excavatul vor reincepe.
Si, pe langa tocatul banilor si al asfaltului, sunt tocati ca patrunjelul nervii riveranilor, inclusiv cei ai turistilor cazati in hotelurile asa-zise "de lux", de la strada, si cei ai conducatorilor auto, caci nivelul de zgomot este, chiar si pe timp "de pace", peste normele admise.
Cand cetele de Doreli ataca, iti vine sa-ti iei campii, dar nici asta nu este atat de usor de facut pe cat este de zis. Nu te poti urca linistit in masina, indepartandu-te de tembeli decibeli, intrucat eventuala bucurie a pietonilor devine iadul automobilistilor.
Inca un pic si Calea Victoriei (care, decat sa tot fie stramtata pentru traficul rutier, mai bine ar deveni direct artera pietonala), de pilda, va fi mai ingusta decat Cheile Bicazului.
Macar acolo este liniste, in timp ce, de pe probabil cea mai frumoasa si mai cunoscuta strada din Romania, se ridica spre ceruri simfonia claxoanelor si a pickhammerelor ca o ruga pagana dintr-un templu al poluarii...