Orice dezordine are si dezvat. In spatele obiceiului de a procrastina, se afla motive serioase

Orice dezordine are si dezvat. In spatele obiceiului de a procrastina, se afla motive serioase procrastinaredezordineorganizareproiectedisciplina muncii

Exista o carte faimoasa scrisa de David Allen despre cum sa duci lucurile la bun sfarsit. Este o carte renumita pe care nu am terminat-o. Sunt lucruri pe care le incercam de zeci de ori inainte de a ne convinge ca nu functioneaza. Amanam dimineata alarma telefonului pentru zece minute, doar cat sa dormim inca... o ora si jumatate. Ceea ce ni se pare ca ne formeaza insa pentru totdeauna inca mai poate fi schimbat.


Dormitul cu mult peste ora la care am fixat alarma, predatul proiectelor cu doua zile mai tarziu, insomniile produse de stres, orele in care nu facem absolut nimic desi avem tone de treaba reprezinta toate aspecte ale vietii carora le facem loc zi de zi in programul nostru  in vreme ce ne plangem ca  nu avem suficient timp.

La baza fiecarui aspect care ne deranjeaza exista o cauza mai mult sau mai putin ascunsa, iar decizia de a remedia problema e influentata masiv si de cat de sinceri alegem sa fim cu noi insine. Un om dezorganizat nu e dezorganizat din intamplare, iar schimbarea se poate face prin eforturi constante si mentinerea unei ordini generale din momentul in care persoana in cauza a inteles cu adevarat care sunt beneficiile unei vieti cu mult mai organizate.

Predarea unor proiecte la timp inseamna o disciplina a muncii care, din nou, nu exista in cazul unor persoane tot din cauze nu neaparat vizibile. Lucrurile pe care dam vina (alte sarcini, lipsa timpului, alte prioritati)  nu sunt mereu cele cu adevarat vinovate.

De multe ori, amanam lucrurile fiindca ni se pare ca nu au importanta cuvenita sau ca sunt prea greu de indeplinit. Lasam deoparte ceea ce nu ne face placere sa facem fara sa vedem dincolo de momentul prezent deci fara sa ne imaginam rezultatele si recompensele din viitor.

O alta cauza poate fi faptul ca nu suntem motivati corespunzator. Daca exista lucruri care ne pasioneaza si care nu au nevoie de un motor ajutator pentru a fi duse la bun sfarsit (cum ar fi fost nevoie in cazul cartii lui David Allen), sunt nenumarate si situatiile in care nu gasim un motiv suficient de bun pentru a face ceea ce stim ca ar trebui facut.

In plus, se poate ca in multe situatii sa avem senzatia ca vom sacrifica o cantitate uriasa de timp asa ca preferam sa amanam finalizarea sau inceputul unui proiect. Intr-o astfel de situatie trebuie sa ne organizam timpul si sa alegem intervale concrete de timp in care sa lucram numai la proiectul respectiv, fara sa vrem sa cucerim muntele dintr-un singur salt.

Ajuta, atunci cand avem tendinta de a amana lucrurile la nesfarsit, sa facem si o lista cu ceea ce nu va fi in avantajul nostru daca nu terminam un proiect sau daca nu facem ceea ce ne-am propus. Dezavantajele, odata scrise pe hartie, ne vor ajuta sa vedem mult mai clar ceea ce abandonam inainte de a incepe.

Procrastinarea nu e ceva inventat la un moment dat de om pentru a veni ulterior cu un tratament-minune. E un aspect al vietii moderne, disputat in mod serios la nivel inalt:

"Ce e de facut? Nu va fie teama, cercetatorii lucreaza. La a noua ediÈ›ie a ConferinÈ›ei pentru Studiul Procrastinarii, desfasurata anul trecut la Universitatea din Bielefeld, Germania, s-au rostit urmatoarele alocuÈ›iuni: "Masurarea prototipurilor de amanare folosind o abordare tip vinieta: Dezvoltarea si validarea chestionarului amanarii", "Este mai de dorit sa faci curat în casa? O perspectiva analitica asupra evaluarii dimensiunii proiectului comparand sarcinile evitate si sarcinile alternative adoptate", "A fi sau a nu fi: sentimentele indecise ale procrastinatorului si dorinÈ›a de a schimba acest comportament", "Legaturi între procrastinare, impulsivitate si auto-reglare: Rezultatele comportamentale seamana cu datele din chestionar?", "Procrastinarea japoneza: Examinare culturala a indeciziei printre cetaÈ›enii aparÈ›inand unei culturi colective", "Procrastinare si folosirea media ca escapism: Acelasi lucru, dar altfel", aminteste Luiza Vasiliu intr-un articol recent pe Scena9.