Lectia de management: Cele cinci principii castigatoare ale lui Guardiola

Lectia de management: Cele cinci principii castigatoare ale lui Guardiola managementguardiolabarcelonafotbalmessi

Secretele celui mai bun antrenor de fotbal al momentului si ale succesului pe termen lung al Barcelonei lui Messi, Xavi si Iniesta. Pep Guardiola vorbeste rar despre fotbal in afara vestiarului. Acolo se simte in largul lui, se intelege din ochi cu Messi, cu Xavi si Iniesta, acolo nu e loc de repetitii si de pisalogeli, pentru ca Puyol, Pique si Valdes prind ideile din zbor.
Pep Guardiola vorbeste rar despre fotbal in afara conferintelor de presa. Acolo e calm si curtenitor, imparte complimente adversarilor si relativizeaza cat poate de mult ceea ce e evident pentru toata lumea: ca echipa lui e cea mai buna si ca meciul urmator se va incheia cu o noua "manita", clasica de-acum victorie cu cinci goluri marcate a Barcelonei.

Pep Guardiola vorbeste rar despre fotbal in expozee tehnico-tactice. Nu l-a auzit nimeni emitand mari sentinte despre lume si viata, in general, si despre sport si fotbal, in special. "Tiki-taka", jocul de pase unic al Barcelonei, a devenit marca sa personala, inventarea atacantului fals, care a dat peste cap teoria dominatiei fizicului si a fortei in sportul contemporan, ii apartine tot lui. E cel mai mare inovator in acest sport dupa „fotbalul total" din anii '70, dar Pep ramane acelasi antrenor umil si devotat muncii sale.

Pep Guardiola vorbeste rar despre fotbal in afara terenului de joc. Acolo e, de fapt, demonstratia totala a felului in care gandeste el fotbalul. Acolo pe terenul de joc, e, etapa de etapa, meci de meci, proba fortei sale incredibile: aceea de a reinventa mereu o echipa care joaca perfect, pentru a o face infailibila pe termen lung, aceea de a tine in priza o trupa pentru care fotbalul dur de secol XXI a ajuns o joaca de copii, de a mentine vie motivatia unor campioni care au castigat deja toate titlurile pe care le poate castiga un fotbalist profesionist in Europa.

Valorile lui Pep

Pep Guardiola vorbeste rar. Ultimul interviu acordat revistei clubului FC Barcelona dateaza din 2007. De atunci, a mai vorbit in doua randuri pentru site-ul oficial al FIFA, obligat de protocolul prezentei echipei sale la Mondialul Cluburilor. Putinele fragmente de discurs nuanteaza fin ceea ce el gandeste si face in fotbal. Daca nu-i cunosti si nu-i intelegi fotbalul, vorbele lui Pep nu te ajuta deloc in a descifra misterul celui mai mare manager din fotbalul mondial al secolului XXI. Reconfirmat drept cel mai bun antrenor al lumii in cadrul galei Balon d'Or de la Zurich, pe 9 ianuarie, antrenorul catalan de doar 40 de ani a castigat in mandatul sau la Barcelona, in 3 ani si jumatate, 13 din cele 16 trofee puse in joc pentru o formatie din Europa afiliata FIFA! Ce sta, insa, in spatele acestei misterioase foste glorii a lui FC Barcelona, un jucator cu aproape 500 de meciuri la activ pentru echipa pe care acum o antreneaza?

TRADITIA e valoarea suprema pentru Pep. "Exista o mie de feluri de a castiga un meci de fotbal, dar vreau sa o vad pe Barcelona castigand asa cum a facut-o intotdeauna: avand initiativa meciului, pasand frumos si jucand ofensiv. Cand Barcelona isi asuma asta, unii spun ca e romantism curat. Nu, nu e! E traditie", spunea Guardiola in 2007, pe cand antrena echipa a doua a clubului FC Barcelona. Apelul sau la traditie, exceptional pentru un antrenor de numai 40 de ani, dar explicabil pentru un tanar care a inceput fotbalul si a cunoscut gloria ca jucator la Barcelona, a fost evidentiat recent in cadrul Galei Balon d'Or, cand, inainte de toate, Guardiola a dedicat trofeul pentru cel mai bun antrenor din lume pe 2011 tuturor predecesorilor sai din istoria echipei catalane.

STILUL e o alta valoare la care Pep tine extrem de mult. Fara stil, TRADITIA ar fi doar o vorba in vant. Ii place ca Barcelona sa fie o echipa recognoscibila de catre oricine. E stilul, romantic, cum ii spun unii, slefuit pentru rigorile secolului XX de Venables, de Cruyff, de Robson si de Van Gaal, jocul rapid de pase si morisca imperceptibila a jucatorilor in preajma careului de 16 metri. Pe acest stil si-a construit Pep Guardiola filosofia fotbalistica, acest stil i-a adus succesele fulminante de la Barca B, ascensiunea din Liga a III-a in Liga a II-a in numai un an si tot acest stil i-a permis sa promoveze peste noapte jucatori tineri de la echipa secunda - Busquets, Pedro, Bojan, Thiago, Dos Santos sau Cuenca - intr-o echipa cu vedete de calibrul lui Messi, Xavi, Puyol si Iniesta. Toate echipele de juniori si tineret ale Barcelonei joaca acelasi stil de fotbal ca si echipa mare, iar Guardiola se ocupa personal de acest aspect institutional.

STILUL nu are insa doar o influenta sportiva si estetica, ci si una financiara: promovand traditia si fidelitatea stilului sau fotbalistic, Barcelona a facut in ultimul deceniu economii fabuloase, de sute de milioane de euro, prin aducerea la prima echipa a unor mari jucatori proveniti din pepiniera proprie. Pep a castigat in ultimii ani trofee majore avand in primul "11" chiar si noua jucatori formati la celebrul centru "La Masia" al Barcelonei!

ECHIPA este prioritara pentru Guardiola in fata oricarei vedete. Intr-un vestiar de foarte buni prieteni si de caractere pe masura, sigura grija a lui Pep a fost aceea de a elimina factorii perturbatori, "oile negre" care-i puteau corupe pe mai tinerii jucatori ori care stricau atmosfera prin comportamentul in teren si in afara lui. Nu a fost an in care Guardiola sa nu sacrifice o vedeta pentru interesul general. In primul an s-a dispensat de Ronaldinho, ale carui escapade nu puteau fi tinute sub control. I-a dat tricoul cu numarul 10 tanarului Leo Messi, iar din acel an argentinianul s-a abonat la Balonul de Aur! Apoi s-a lepadat de Samuel Eto'o, un caracter dificil si egoist, in ciuda calitatilor indiscutabile. L-a adus in locul sau, cu mari sacrificii financiare, pe Zlatan Ibrahimovici. Doar un an a rezistat suedezul pe "Camp Nou". Riscandu-si reputatia manageriala, Pep a preferat sa-si asume piarderea banilor investiti decat sa scape vestiarul din mana si decat sa compormita performantele de viitor ale trupei sale. Nesupus si arogant, Zlatan nu cadra cu Messi si colegii sai... La fel, a renuntat si la jucatorii pe care netitularizarea meci de meci ii frustra sau ii demoraliza: Yaya Toure si Bojan Krkic au fost lasati sa plece, chiar daca ar mai fi putut servi mult si bine clubul, iar in locul lor au fost adusi tineri motivati precum Cuenca sau au fost confirmati jucatori fideli filosofiei lui Pep, precum Keita.
 
MOTIVATIA e si ea un element-cheie in conceptia manageriala a lui Pep Guardiola. Mereu, in momentele de maxima tensiune, a gasit un artificiu ca sa-i stranga cat mai aproape de el pe baieti. Le-a pregatit proiectii surpriza cu secvente din filme ca "Spartacus" in pauza meciurilor, lasand montajul video sa vorbeasca in locul sau, a folosit momentele grele prin care a trecut echipa sau unii dintre jucatori - operatia de tumora a lui Abidal sau recentele probleme medicale ale secundului sau, Tito Villanova, pentru a realiza o si mai mare coeziune de grup, pentru a da si mai multa forta emotionala echipei. A facut din Barcelona o echipa a recordurilor absolute invatandu-i pe jucatorii lui sa inteleaga ca sunt o generatie de exceptie care trebuie sa castige tot ce se poate castiga si gasind mereu sarcini sau trucuri tehnico-tactice pentru a evita rutina si pentru a le da mereu elevilor sai, chiar si unor seniori de peste 30 de ani ca Puyol sau Xavi, senzatia ca progreseaza zi de zi.

INOVATIA a fost, insa, dintre toate "trucurile", cea mai buna reteta pentru mentinerea, vreme de peste 3 ani, a motivatiei si a setei de victorie pentru FC Barcelona. Avea cea mai buna aparare de patru oameni din lume - Alves, Puyol, Pique si Abidal -, dar s-a incapatanat sa inoveze spre o aparare de trei oameni, in ciuda deselor accidentari ale oamenilor-cheie din spate. A facut asta impotriva celor mai duri rivali - Real Madrid sau AC Milan - si si-a asumat acest risc pentru a duce Barcelona la un nivel superior, la o mai mare densitate de mijlocasi in jumatatea adversa, la o modulare a jocului care sa-i lase fara raspuns pe omologii sai. Avea cei mai buni atacanti de careu din lume, Eto'o, Ibrahimovic si Villa, dar s-a incapatanat sa scoata mai mult de la Leo Messi, promovandu-l in postura de "9 fals", de atacant ascuns. Apoi, in sezonul curent, a remodelat filosofia "9-lui fals", invitandu-i la aceasta "joaca" si pe Villa, Iniesta, Thiago si Xavi, care au marcat deja mai multe goluri decat in orice alt sezon anterior al carierei sale.

"Mourinho stia toate raspunsurile la intrebarile lui Guardiola, doar ca Guardiola schimbase intre timp intrebarile", a fost concluzia unanima a presei dupa una din cele mai frumoase victorii ale Barcelonei impotriva Realului, 3-1 pe "Santiago Bernabeu", in decembrie 2011. E, probabil, cea mai buna definitie a stilului managerial si competitional al lui Pep Guardiola.

* Ciprian Rus este jurnalist la prestigiosul saptamanal Formula As si colaboreaza cu mai multe institutii media importante, printre care Europa FM si Dilema Veche. Din ianuarie 2012, face parte din echipa editorialistilor Manager.ro.