Marin Moraru, Omul care sfinteste locul

Marin Moraru, Omul care sfinteste locul marin moraruteatruactorziarul adevarulgopo

Cine nu l-a vazut pe Marin Moraru sau pe "Marinus", cum il numesc prietenii, in "Operatiunea monstru", a ratat una dintre cele mai mari comedii din cinematografia romaneasca. Un film in care "harul" acestui actor cu o exprimare plastica este acompaniat de cel al unora din cei mai buni colegi de breasla ai vremii: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Ovidiu Schumacher, Alexandru Manolescu.

Temperamentul si expresivitatea lui Marin Moraru, care intersectate conduc spre talentul unui Gigant, au debordat fabulos pe scena sau pe micul ecran in roluri memorabile.

Cei 74 de ani sarbatoriti de actor pe 31 ianuarie preceda cei 13 ani de viata ai postului "Acasa", celebrati alaturi de colegii din „Iubire si Onoare”. Prilej pentru un inteviu acordat ziarului "Adevarul", in care Marin Moraru isi arata emotia trecutului si prezentului. Prezent intampinat cu "drag si dragoste". Actorul marturiseste:

"Nu m-am gandit ca o sa ajung la batraneţea asta. Vedeam la 40 de ani un om si era foarte batran pentru mine, iar cei care aveau 60 de ani erau morti de mult. Nu m-am gandit cum voi arata si ce voi face, iar cand ma uit la Radu Beligan, la 92 de ani, mi se pare un Matusalem, un Himalaya unde nu voi ajunge niciodata."

La fel de modest, cu vorbe cumpatate, ce construiesc fragmente dintr-o viata presarata cu roluri in care a fost cap de afis, actorul Marin Moraru recunoaste ca batranul Ivanovici din "Steaguri pe tunuri", dupa Anton Semionovich Makarenko, este rolul care l-a "stampilat" cu marca unui actor de compozitie, fiind chiar placut sa "imbrace", la debut, o varsta pe care nu o avea."

Pasiunea pentru roluri mari, din Moliere, Shakespeare, Caragiale, Proust, Cehov, nu l-a impiedicat pe Marin Moraru sa dea valoare sfetnicului Mohamed Bin Nasser El Jisr din telenovela "Iubire si Onoare". Folosind aceeasi incarcatura in bagaj - dragostea si daruirea pentru fiecare scena sau secventa jucata.

"Exista o diferenta si o mare valoare in telenovela. Eu, la piesa de teatru, repet la masa, in scena, cu colegii si dau premiera care se va juca 4, 5, 6 sau chiar 10 ani, cat a durat cel mai longeviv spectacol al meu. In fiecare zi sunt aceleasi scene, aceleasi dialoguri, pe cand, la telenovela ni se dau in mana 4-5-6 secvente diferite, minim, pe zi, iar eu sunt obligat sa le pun in valoare. Sunt primele exercitii ale anului 1 de actorie, pe care mi le amintesc cu drag si cu dor."

Oricare ar fi personajul interpretat, el produce acelasi freamat pentru "fiinta indescriptibila", "fara identitate", "cu foarte multi ochi si urechi, ce respira, rade, plange, fosgaie sau tace" – sala de spectacol. Ori scena.

50 de ani pe scena. Un premiu Gopo pentru intreaga cariera. Pentru Marin Moraru, cel care scrie inca, folosind "cerneala violet, cu un stilou ca toate stilourile", roluri remarcabile pentru Cartea unei Vieti de Actor.