Cui ii datoram controalele bagajelor de pe aeroporturi?
controalebagajetimpcontrolnumedan coopercompanii
S-a intamplat la 24 noiembrie 1971. Pe aeroportul din Portland, statul Oregon, pasagerii zborului 305, cu destinatia Seattle se pregateau de imbarcare. Nimeni nu l-a bagat in seama pe barbatul care a declarat ca il cheama Dan Cooper. Purta in acea zi un impermeabil elegant peste un costum sobru. Masura 1,80 metri inaltime si tinea in mana o servieta diplomat neagra. La vremea respectiva companiile aeriene nu obisnuiau sa-si controleze pasagerii. Barbatul s-a asezat pe randurile din spate, pe locul 18C al unui aparat Boeing 727 al companiei Northwest Airlines. In spatele lui, stewardesa Florence Schaffner s-a asezat pe una dintre strapontinele cabinei pasagerilor conform procedurilor standard prevazute pentru operatiunea de decolare. Dupa decolare, barbatul i-a inmanat stewardesei un bilet pe care era scris: "Am o bomba in geanta. O voi utiliza daca va fi necesar. Aceasta este o deturnare a avionului". Florence si-a ridicat privirea de pe bucata de hartie si l-a privit pe barbat in ochi sperand ca acesta glumeste. Nu glumea, avea o privire hotarata. Apoi, stewardesa a citit mai departe si a descoperit ca barbatul cerea 200.000 de dolari si doua parasute. Totul trebuia livrat la aterizarea pe aeroportul din Seattle.
Stewardesa s-a precipitat catre cabina pilotilor si le-a comunicat situatia. Acestia au luat legatura cu turnul de control din Seattle, iar turnul a anuntat compania aeriana Northwest Airlines, politia si FBI-ul. Echipajul a fost indrumat sa colaboreze cu piratul aerului. FBI-ul a avut nastrusnica idee de a-i cere stewardesei sa verifice daca intr-adevar barbatul din avion avea o bomba. Florence s-a conformat. Dan Cooper i-a deschis servieta diplomat, iar femeia a putut vedea doi cilindri din metal de culoare rosie legati cu o increngatura de fire la o baterie. Piratul aerului i-a transmis pilotului sa nu aterizeze pe aeroportul din Seattle decat dupa ce parasutele si banii sunt pregatiti. Deturnarea de la 24 noiembrie 1971 a fost una de mare clasa. Discutiile dintre piratul aerului si stewardesa au fost atat de discrete incat niciunul dintre ceilalti pasageri aflati la bord nu au banuit niciun moment ce se intampla. Au aflat dupa ce au coborat din avion.
Dupa aterizare, parasutele si banii au fost adusi la aeronava de catre un reprezentant al companiei aeriene, iar avionul a fost alimentat cu kerosen. Apoi, Dan Cooper le-a indicat pilotilor urmatoarea destinatie: Mexico City. Avionul s-a inaltat, iar la ordinul piratului aerului a trebuit sa zboare la altitudinea de 3000 de metri si la viteza de 310 kilometri pe ora. Tot dialogul purtat de cei din cabina de pilotaj si Dan Cooper s-a facut prin intercomunicatiile aflate la bordul aeronavei. La un moment dat, echipajul a inregistrat o depresurizare a cabinei pasagerilor, iar Dan Cooper n-a mai raspuns la niciun apel. Se parasutase. Pilotul a aterizat de urgenta pe aeroportul din Reno, iar fortele speciale si armata au inceput cautarile pe o raza de 72 de kilometri, la sol. Nici urma de Dan Cooper. Compania Northwest Airlines a oferit o recompensa de 25.000 de dolari pentru prinderea piratului aerului. Nimeni n-a putut da niciun indiciu. Dosarul a fost clasat, FBI-ul concluzionand ca Dan Cooper a murit in timpul saltului sau cu parasuta, mai ales ca acesta a sarit in plina furtuna.
Desi au aparut de-a lungul timpului numeroase persoane care au sustinut ca sunt Dan Cooper, nu s-a putut demonstra niciodata ca acesta supravietuise. Pur si simplu se evaporase. Si nimeni n-a stiut niciodata care a fost numele sau real. Dupa evenimentul din 24 noiembrie 1971 au aparut ca o necesitate portile si benzile de control care ne aduc astazi cu 2 ore inainte de zbor la aeroport. Multumim Dan Cooper!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
