Exista un sentiment comun, potrivit caruia acestia nu prea se pricep la indatoririle respective si Cailloux este de acord.
In primul rand, el pune la indoiala teoria unora, care spun ca Ciprul este prea mic pentru a fi sistemic. Nu conteaza dimensiunea unui site, ci mai degraba precedentele sale si raspunsul in fata problemelor financiare.
Cailloux identifica trei lucruri pe care liderii europeni ar trebui sa le faca, dar prefera sa stea cu mainile in buzunare:
1. liderii europeni nu trebuie sa indeparteze ingrijorarile privind pierderile financiare in cazul depozitelor, dand impresia ca 100% din depozite sunt sigure si banii sunt mai in siguranta la banca, decat sub saltea;
2. liderii europeni trebuie sa furnizeze un regim credibil, care sa duca o politica eficienta;
3. politicienii vorbesc la unison. Dimensiunea nu este un criteriu principal; chiar si un soc modest poate avea un impact semnificativ asupra restului sistemului, asa cum au demonstrat bancile americane in anii 1932-1933.
Primul punct este evident, un esec. Am asistat la reduceri ale depozitelor si chiar daca taxele asupra depozitelor neasigurate nu au fost aplicate, faptul ca liderii finantisti europeni au fost de acord cu asa ceva este socant.
In al doilea rand, exemplul Ciprului a reprezentat, de fapt, un nou exemplu al incompetentei liderilor europeni. In Cipru, exista o ingrijorare majora legata de momentul redeschiderii bancilor. Mai intai, au planuit sa le deschida astazi. Acum doresc sa le deschida joi. Cand ne confruntam cu o asemenea nesiguranta, sistemul devine foarte fragil.
Asadar, Europa are probleme. Nu vorbim despre Cipru, ci de elementele pe care le-a scos la iveala criza cipriota. Stiam deja ca structura monetara a esuat. Acum vedem ca se intampla acelasi lucru si cu structura politica, spune Cailloux.