Analizele Manager.ro: Petrolul - incotro?
petrolpret petrolaieocdearabia saudita
Evolutiile din ultimele luni de pe piata petrolului confirma estimarile potrivit carora se tinde spre atingerea plafonului maxim al pretului sustenabil in actuala conjunctura sau curba ascendenta a acestuia nu are sanse de inflexiune in perioada imediat urmatoare?
Datele recente, multe dintre ele contradictorii, fac dificila conturarea unei tendinte clare, cu atat mai mult cu cat, ca si in cazul altor materii prime energetice, petrolul nu are un pret dictat preponderent de criteriile strict economice, ci este extrem de sensibil la orice amenintare de criza politica, interna sau internationala. Iar ingredientele pentru aceasta din urma componenta nu lipsesc, din pacate, si au toate caracteristicile pentru a se manifesta cu putere pe termen mediu si lung.
Actualul ciclu de crestere a pretului petrolului brut a cunoscut o accelerare la inceputul acestui an, odata cu hotararea Uniunii Europene de aplicare progresiva a masurilor de embargou contra Iranului, o decizie care, mergand in concertare cu masurile similare luate de SUA, ar putea priva piata mondiala de un aport de petrol iranian de circa un milion de barili pe zi, conform estimarilor Agentiei Internationale a Energiei (AIE). Cererea de petrol a Chinei revenise, in ianuarie 2012, la nivelul record din noiembrie 2011, iar stocurile mondiale erau la cel mai scazut nivel din 2008 incoace, o referinta care da fiori, intrucat atunci pretul petrolului ajunsese la 147 dolari pe baril si a urmat criza din care economia mondiala inca nu si-a revenit. Cererea la nivel global, potentata si de evolutiile geopolitice, a favorizat ascensiunea preturilor, astfel incat pretul barilului de petrol Brent din Marea Nordului a crescut cu 15% de la inceputul anului.
Evolutiile contradictorii privind factorii care influenteaza cererea de petrol pe plan mondial nu au incetat sa se manifeste in primul trimestru al acestui an. Cererea chineza incepe sa dea usoare semne de contractie, pe fondul prognozelor de incetinire a cresterii economice. Tot in sensul scaderii cererii va actiona si previzibila diminuare a consumului populatiei ca urmare a scumpirii pretului carburantilor la pompa cu 6 - 7% in urma deciziei guvernului de a majora taxele cu 600 de yuani (72 euro) pe tona de petrol importat, cea mai mare majorare de acest fel din 2009 incoace. De mentionat ca aceasta crestere de taxe survine dupa ce doar cu o luna in urma China, a doua economie mondiala si principalul consumator de petrol din lume, majorase taxele de import cu 300 yuani (36 euro) pe tona.
In celalalt sens, piata americana, o alta variabila esentiala in ecuatia pretului petrolului, a acumulat cateva elemente pozitive care anunta, discret, revirimentul economic asteptat: bursa a crescut cu peste 10% in ultimele doua luni iar semnalele care vin dinspre piata fortei de munca devin incurajatoare. Aceste semnale ar trebui sa convearga catre cresterea increderii populatiei, element-cheie al consumului. Incredera consumatorilor a scazut, insa, in februarie, analistii punand aceasta evolutie negativa tocmai pe seama... cresterii preturilor la produsele petroliere. Tendinta insa este optimista peste Atlantic in privinta cresterii economice, astfel incat se asteapta ca presiunea pe cerere sa ramana semnificativa.
Europa, la randul sau, pare ca a reusit sa evite amenintarile unei depresiuni economice, dupa episoadele cu repetitie ale crizei grecesti, inca departe de a fi stabilizata pe deplin. Dificultatile amorsarii unei cresteri sanatoase in zona euro in acest an fac insa ca Europa sa nu se inscrie, pe termen scurt, in randul actorilor economici capabili sa influenteze cererea de petrol mai mult decat a facut-o in ultimele 12 luni.
Incertitudinile legate de evolutiile geopolitice din zona Orientului Mijlociu constituie un element favorizant al cresterii pretului petrolului. Gestionarea de catre comunitatea internationala a crizei din relatiile cu Iranul, consecintele previzibile ale oricarei actiuni militare contra Teheranului, inclusiv blocarea sau macar perturbarea circulatiei prin stramtoarea Ormuz, pe unde tranziteaza o treime din traficul mondial de petrol, posibilitatea unui derapaj in Siria catre razboi civil sau chiar a reaprinderii tensiunilor interne in Egipt sunt doar cateva dintre elementele de incertitudine care "tin sus" pretul aurului negru.
Nivelul actual al acestuia se apropie, insa, de limita dincolo de care sunt afectate inclusiv interesele producatorilor, ajungandu-se la descurajarea semnificativa a cererii pe piata mondiala. Multi analisti considera ca pretul actual este mai degraba rezultatul unei spirale speculative. Ei apreciaza ca in absenta unei degradari bruste a situatiei din Orientul Mijlociu pretul petrolului este nejustificat de mare, in conditiile in care relansarea economiei mondiale este departe de a fi o certitudine, riscurile unei "aterizari fortate" a Chinei sunt considerabile iar nivelul stocurilor mondiale, in crestere constanta din luna ianuarie incoace, se apropie de limita de echilibru (in tarile OCDE stocurile asigurau, in februarie, 58 de zile si jumatate de consum al statelor membre iar la finalul lunii martie 2012 vor atinge, pe baza contractelor aflate in derulare, echivalentul a 60 de zile de consum).
Principalul producator mondial, Arabia Saudita, a decis sa dea un semnal de calmare a pietelor, in incercarea de a stavili tendinta de crestere necontrolata a pretului petrolului. Sauditii considera ca s-a ajuns deja la o supra-aprovizionare a pietei, estimand excesul de oferta la circa 2 milioane de barili pe zi. Pentru a lipsi de argumente pe cei care avanseaza, in scop speculativ, ideea ca cererea mondiala este "dopata" de absenta de pe piata a petrolului iranian, Ali al-Naimi, ministrul saudit al petrolului, a anuntat la inceputul acestei saptamani ca "nu exista penurie pe piata" si ca tara sa este oricand pregatita sa creasca cu 2,5 milioane de barili pe zi livrarile de petrol – peste cele 9,9 milioane barili/zi pe care-i produce actualmente - dar "nu are cumparatori" pentru aceste cantitati suplimentare. Mai mult, in caz de nevoie, Arabia Saudita poate ajunge rapid sa atinga o productie de 15 milioane de barili/zi, prin darea in exploatare a unor zacaminte pregatite oricand sa inceapa productia.
Interventia oficialului saudit este consecinta declaratiei Cabinetului Regelui, publicata la 19 martie de cotidianul in limba engleza "Arab News", prin care guvernul isi manifesta hotararea de a "stabiliza piata petrolului" si de a readuce pretul acestuia "la niveluri rezonabile". Aceasta interventie vine in conditiile in care un alt furnizor important de titei, Libia, isi reface rapid capacitatea de export si contribuie astfel la eliminarea temerilor, reale sau intretinute, privind o asa-zisa oferta insuficienta fata de cerintele pietelor. Libia a atins o productie de 1,3 milioane de barili/zi in februarie, conform AIE, cu o previziune de 1,4 milioane barili/zi in aprilie, fata de 1,8 mil.barili/zi inainte de inceperea razboiului civil, in primavara anului 2011.
Inceputul acestei saptamani este marcat, asadar, de interventia oficialului saudit, care a condus, in aceeasi zi in care a fost facuta, la o scadere a cursurilor petrolului la Londra si New York, cu 1,63-1,88 USD/baril. Pozitia Arabiei Saudite da satisfactie principalului sau aliat, SUA, in conditiile in care cresterea accelerata a pretului benzinei la pompa s-a impus, deja, ca tema inevitabila in viitoarea campanie electorala. Un subiect sensibil, caruia trebuie sa-i gaseasca solutii si guvernele europene, confruntate cu nemultumirea crescanda a populatiei.
Nu toata lumea este, insa, trista din cauza cresterii pretului petrolului. Este suficient sa privim la avantul Bursei de la Moscova, al carei indice a crescut cu peste 20% de la inceputul anului, pentru a vedea cine profita din plin de pe urma acestor evolutii. Iar ajungerea vasului militar rusesc "Iman" in portul Tartous din Siria, tot la inceputul acestei saptamani, este, evident, o simpla coincidenta. Aproape ca nu mai conteaza – in functie de cine afirma sau dezminte - daca la bord se afla sau nu trupe speciale rusesti, despre care oficialii de la Damasc afirma ca vor fi folosite in lupta contra insurgentilor, important este ca tensiunea se mentine ridicata iar temerile privind posibilele escaladari in zona alimenteaza tendinta crescatoare a pretului petrolului.
Este greu de gasit un domeniu, altul decat cel al resurselor energetice, in care economia si geopolitica sa fie mai strans impletite...
*DORU COJOCARU este specialist in politica externa.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
