Ce ascunde hiperactivitatea Consiliului Concurentei

Ce ascunde hiperactivitatea Consiliului Concurentei consiliul concurenteifonduri europene

La doar cateva ore distanta, Consiliul Concurentei a avut doua initiative cel putin stranii. Si asta nu neaparat pentru ca ar fi fost foarte proaste sau din cale afara de bune. Ci pentru ca, pur si simplu, se naste inca o data intrebarea pana unde merge hiperctivitatea dovedita in ultima vreme de aceasta institutie a statului. Una pe val, ce-i drept, cel putin din punct de vedere al bilantului actiunilor de control, unde a ajuns practic sa se confrunte "parte in parte" chiar cu temuta DNA.
Deci, mai intai, Consiliul Concurentei a solicitat Camerei Deputatilor sa elimine din proiectul care modifica legea avocaturii articolul care prevede stabilirea unor onorarii minime pentru serviciile oferite de avocati. Iar motivul invocat al acestei cereri insolite este “restrictionarea concurentei in domeniu”.

Fara a avea pretentia de a isca o controversa juridica, nu putem sa nu remarcam totusi “indrazneala” Consiliului Consurentei. Care, iata, bate cu pumnul in masa Parlamentului, incercand chiar sa-i schimbe agenda de lucru. Pentru ca faza in care a intervenit intempestiv Consiliul Concurentei este inca una incipienta, fiind vorba de un simplu amendament care a fost admis de Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, votul in plen fiind insa inca departe.

Apoi, la foarte putin timp dupa ce a cerut modificarea unui proiect legislativ care nici macar nu a fost inca programat pentru votul final, Consiliul Concurentei a uimit din nou, anuntand ca vrea “sa-si bage nasul” in atribuirea fondurilor europene catre firmele din domeniul IT. Desigur, initiativa poate fi considerata laudabila de catre unii si nelalocul ei de catre altii. Dar ramane iarasi marea intrebare daca exagereaza sau nu Consiliul Concurentei cu toate aceste initiative. Si daca, pentru a da doar doua exemple recente dintr-un lung sir de actiuni asemanatoare, onorariul minim al avocatilor sau cum de ajunge “grosul” fondurilor europene catre un anume domeniu de activitate tine sau nu de “fisa postului” celor de la Consiliul Concurentei.

Desigur, in ultima vreme, aceeasi institutie a demarat unele dintre cele mai curajoase actiuni de control demarate vreodata de catre structurile statului roman, luandu-se la tranta inclusiv cu niste colossi financiari din domeniul energiei sau al constructiilor. A lovit in plin pana si “clanul benzinarilor”, amendand pe banda rulanta unii dintre cei mai mari producatori si operatori de pe piata combustibililor. Dar doar le-au aplicat amenzi, care fie ele si unele usturatoare, nu pot ajunge insa la “radacina raului”, pe care trebuie sa o smulga cu totul alte institutii. Si poate aici ar trebui pus cu adevarat accentul, pe o colaborare pragmnatica intre nenumaratele structure de control ale statului roman. Pentru ca altfel, in ciuda intentiilor laudabile, cei de la Consiliul Concurentei risca nu doar sa para ca vor sa dea o lovitura de PR, dar chiar ca actiunile lor sa cada in desuetudine…