Aerul si apa se degradeaza pentru ca nu platim pretul corect pe ele
aerapapretmediuernst & young
Degradarea activelor de mediu, cum ar fi aerul sau apa, este rezultatul incapacitatii societatii de a pune pretul corect pe consumul lor. Aceasta este perspectiva din care se analizeaza problematica activelor de mediu in raportul elaborat de Economist Intelligence Unit pentru Ernst & Young - "Can the market economy function without environmental transparency?" - dezvoltat pe baza discutiilor de la ultimul Global Sustainability Summit din Madrid.
Economistii vad in schimbarile climatice o esuare in a incopora in sistemul de pret informatia relevanta despre impactul de mediu produs de activitatea noastra economica.
Cand piata functioneaza corect, se presupune ca fortele cererii si ofertei interactioneaza prin intermediul sistemului de pret pentru a produce o alocare eficienta a resurselor. Acest sistem functioneaza bine cand preturile de piata reflecta toate informatiile relevante, insa apar probleme atunci cand preturile nu reusesc sa inglobeze toate resursele folosite in productie sau consum. Cand se intampla asa, pot sa apara disfunctionalitati specifice cunoscute sub numele de externalitati, care reflecta faptul ca un anume impact isi are cauza in afara sistemului de pret (este extern acestuia).
Externalitatile sunt adeseori intalnite in cazul consumului de active de mediu, rezultatul fiind ca acest tip de resurse sunt exploatate la un nivel cu mult peste ceea ce isi doreste societatea. Pretul alimentelor, de exemplu, se poate sa nu reflecte consumul de apa sau impactul pe ecosistem sau sol provocate de procesul de productie, ceea ce inseamna ca aceste resurse de mediu sunt, adesea, supra-exploatate.
Pentru a gestiona aceste probleme, operatorii economici, consumatorii si entitatile de reglementare guvernamentale au nevoie sa obtina mai multe informatii despre impactul de mediu al activitatilor economice si sa integreze aceste informatii in sistemul de pret.
Primul pas ar fi intelegerea mai clara a impactului de mediu al diferitelor tipuri de activitati economice, fie ca e vorba de producerea de electricitate, de conducerea unei masini sau de cumpararea unui produs vestimentar. Printr-o mai buna informare in privinta impactului de mediu, cei care participa in procesul de piata pot sa ia decizii mai bine informate despre cheltuielile pe care le fac si, daca decid sa le faca, sa cheltuiasca intr-un mod mai sustenabil in privinta mediului.
O a doua etapa ar consta in integrarea informatiei despre impactul de mediu intr-un cadru care sa prevada oferirea de stimulente care sa reduca activitatile ce dauneaza mediului.
Un astfel de cadru de stimulente poate lua forma unor preturi puse pe poluare sub forma unor taxe sau prin alocarea unor certificate/cote, care sa poata fi comercializate in anumite piete la un pret stabilit. Exista deja cateva exemple de succes ale acestui mod de abordare. In 2005, de exemplu, a fost creat The European Union's Emissions Trading System – EU ETS (Sistemul de Comert al Emisiilor din Uniunea Europeana) cu menirea de a controla si de a reduce emisiile companiilor industriale si ale celor producatoare de energie din UE.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
