De ce se aplica in Romania butada 'm-am nascut talent si am murit speranta?'

De ce se aplica in Romania butada 'm-am nascut talent si am murit speranta?' loc de muncaeconomieformare profesionala

O societate inteligenta stie sa-si foloseasca rational oamenii, prin rolurile sociale pe care le defineste, pentru a fi competitiva.
Exista, ca abstractii stiintifice, diferite tipologii de oameni: Homo Oeconomicus, Homo Academicus, Homo Socio-Oeconomicus, Homo Sovieticus . Ceea ce ma intereseaza pe mine, ca sociolog, este Homo Sociologicus.
El a fost inventat de Ralf Dahrendorf, prin anii 1970. Este omul care joaca roluri sociale pe scena vietii.

Pentru un astfel de om foarte importanta este maniera in care a fost definit textul rolului. Dar este oare liber un om care traieste recitand toate viata niste texte de rol? Da, spune Dahrendorf ! Ceea ce-i face pe oameni liberi este talentul cu care isi joaca rolurile. Talentul este un dat al fiecaruia, este adevarata sa libertate.

Am putea poate sa intelegem mai bine societatea romaneasca daca am analiza niste tipuri de  texte de rol care sunt importante pentru buna ei functionare. Aceasta analiza imi apartine si am aplicat-o cu diferite ocazii.

Adaptarea la munca: un om este adaptat la munca pe care o face daca obtine o performanta buna prin practicarea acestei munci . El nu resimte satisfactie in urma obtinerii acestei performante. Munceste sub imboldul unor motivatii diverse: motivatia banilor, motivatia apartenentei la un grup convenabil, motivatia recunoasterii, etc. Daca aceste nevoi nu sunt satisfacute este dispus sa paraseasca postul pentru unul mai convenabil din acest punct de vedere. Poate fi o valoare sociala din cauza performantei pe care o obtine si anagajatorul poate fi dispus sa-i satisfaca toate nevoile pentru a-l pastra. De exemplu, marele actor Jean Gabin a declarat toata viata ca nu-i place meseria de actor si ca o practica pentru bani.

Integrarea in munca: un om este integrat in munca daca  obtine o performanta buna prin practicarea acelei munci si in acelasi timp resimte satisfactie pentru obtinerea performantei. Pentru un angajator este un om valoros. El munceste bine chiar atunci cand conditiile de munca se inrautatesc. Este stabil pe postul de munca. Si, mai ales, exista asa-numitii angajati “cetateni organizationali” care fac mai mult decat li se cere si se implica in rezolvarea problemelor organizatiei.

Insertia in munca: este un tip cu totul special de text al rolului. Angajatorul construieste textul rolului  impreuna cu angajatul, spre deosebire de primele doua tipuri unde acest lucru nu se intampla. Metoda este foarte valoroasa in cazul personelor care sunt temporar in dificultate.

Daca vrei sa le aduci pe linia de plutire si, mai apoi, sa le impui un text de rol de adaptare sau integrare, incepi cu acest gen de demers. Am avut ocazia sa cooperez cu Centre de insertie sociala organizate de Institutul de politici sociale. Lor le-a venit, la pachet, de la Comisia Europeana, o metodologie care, de fapt, nu prevedea construirea textului de rol impreuna cu persoanele ce urmau cursuri de formare. Drept urmare, persoanele in dificultate au participat la cursuri ce se concep, de obicei, pentru persoane fara probleme. Rezultatul a fost ca dupa maximum doua saptamani de lucru la un angajator care i-a acceptat dupa absolvirea cursurilor aceste persoane au parasit locul de munca, neadaptandu-se. Milioane de euro aruncati pe apa sambetei.

O adevarata boala a societatii romanesti actuale este faptul ca nu se apeleaza in nici un fel la metoda insertiei sociale, pierzandu-se pe drum persoane care ar putea fi valori sociale daca ar fi altfel tratate. Mai ales sistemul nostru educativ pacatuieste la acest capitol. Sunt multi copii cu abilitati practice deosebite care se pierd pe drum pentru ca scoala romaneasca pune accentul exclusiv pe teorie. De unde si abandonul scolar enorm de mare, numarul redus de absolventi care obtin bacalaureatul si numarul din ce in ce mai redus de studenti.

In scolile occidentale elevii cu abilitati practice sunt recuperati prin proiecte speciale care le pun in valoare calitatile.
Noi avem talentul de a ne dispensa de resurse. Se spune, pe buna dreptate, ca un anumit lucru este resursa daca gasesti o modalitate sa-l folosesti. Daca nu gasesti aceasta modalitate el nu mai este resursa, este un lucru pierdut.

Uitam ca orice om poate sa devina resursa. Prin anii 1980, la Combinatul de oteluri speciale din Targoviste lucra un om cu grave tulburari neuro-psihice. El se credea masina. Locuia la 20 de kilometri de oras. In fiecare dimineata mama lui il insotea la poartade unde, pleca in cursa lui de masina. Alerga 20 de kilometri respecatand semnele de circulatie. Odata intrat in Combinat, incepea treaba, ca masina. I se dadea un carucior pe care sa-l traga dupa el, plin cu materiale. Muncea 8 ore pe zi si pleca din nou acasa, ca o masina. Directorul Combinatului se folosea de el si il aprecia. Acel om era o resursa. Cate resurse nu irosim noi astazi ? Si ma refer in special la oamenii care au dotari bune dar care sunt complet ignorati de guvernanti.

Cati, de exemplu, dintre cei peste 500.000 de tineri NEETs (cu abandon scolar, fara loc de munca, fara cursuri de formare profesionala) nu ar face o treaba extraordinara daca ar fi folositi in loc sa munceasca la negru pentru 50 de lei pe zi, timp de 16 ore? Sunt oameni pentru care se aplica butada “m-am nascut talent si am murit speranta”. Iata inca o cauza posibila a saraciei noastre.