Cine este mai lacom: clientul sau banca?
lacomiebancisediu bceproteste bce
In tara noastra, metri de autostrada sunt ceva atat de rar si se zmulg... gliei atat de greu si cu atat de multe miliarde de euro cheltuite, incat, cand sunt gata, pana si 30-50 de kilometri impun taieri de panglici.
In alte state, panglicile se taie, de exemplu, pentru 185 de metri, numai ca pe inaltime, si pentru o suprafata totala desfasurata de 120.000 de metri patrati, la un cost de peste un miliard de euro. Cam asta este, "in cifre", noul sediu al Bancii Centrale Europene (BCE), inaugurat pe 18 martie 2015.
De obicei, evenimentele de acest fel au loc cu surlele si trambitele proprietarilor. Acu', desi a cheltuit pe sediu 1,3 miliarde de euro, fata de 800 de milioane, cat estimase initial, BCE a optat pentru o inaugurare sobra, din cauza crizei economice.
In cazul noii cladiri a BCE, inceperea oficiala a activitatii a fost facuta cu surlele, trambitele, pancartele si chiar cocktail-urile Molotov ale unor protestatari anti-austeritate, care au incendiat masini ale politiei si au aruncat cu pietre in fortele de ordine.
Protestatarii au reactionat si la faptul ca, desi, oficial - daca se poate spune asa - criza nu s-a incheiat, BCE a cheltuit atata banet pentru noul sediu.
Spre deosebire de orice firma si orice persoana fizica, BCE are avantajul ca ea insasi a tiparit sau batut fiecare euro care a intrat in conturile executantilor, stimuland, iata, economia, in cel mai direct mod, mai abitir decat programul de cumparare de obligatiuni.
In ciuda acestui fapt, construirea noii cladiri poate fi vazuta ca un semn de lacomie. Publicul larg nu primeste un semnal bun, chiar daca insusi directorul BCE, Mario Draghi, plange de mila lui spunand ca "oamenii trec prin momente foarte dificile", iar "Unitatea Europei este pusa la incercare".
Atunci, cum crede senior Draghi ca se uita un profesor de scoala din Grecia sau din Spania la noul bloc de beton, otel si sticla, cand respectivul este platit prost sau este somer, desi, poate ca, din noul turn, vor fi luate masuri care il vor ajuta si pe el?
Probabil ca nici pe protestatari nu-i dau banii afara din casa si, la fel ca miscarea hei-rupista impotriva bancilor de pe Wall Street, si protestatarii europeni sunt revoltati nu numai de BCE, ci si de banci, in general.
Protestatarii au scris pe pancarte ca oamenii sunt mai importanti decat bancile si pietele financiare si ca umanitatea trebuie pusa inaintea profitului... De parca bancile si pietele nu ar fi animate tot de oameni si pentru oameni. De parca fara bancile astea ar putea exista firme, companii care sa asigure locuri de munca si crestere economica, fara de care nici nivelul de trai nu ar avea cum sa urce.
Marele pacat pus in carca bancilor comerciale de catre protestatari mai vechi sau mai noi este lacomia. Li se reproseaza bancilor ca vor profit tot mai mare si mai gras. Dar acelasi obiectiv il are orice societate comerciala, orice firma, de la cea care administreaza barul unde pe clienti nu-i deranjeaza ca beau o bere la un pret cu 300-1000% adaos comercial si pana la Apple, care plateste mai nimic fabricantilor de telefoane, dar vinde aparatele cu sute de dolari fanaticilor care stau la coada cu saptamani inainte de a aparea "noul iPhone", al oricatalea ar fi el.
Tot profitul il urmaresc si gigantii confectiilor, care vand cu zeci sau sute de dolari produse "made in Bangladesh", dar le-au platit numai doi-trei dolari celor care le-au facut si multe milioane vedetelor responsabile cu reclama.
Tot profit vrea de la compania care produce un film cu incasari uriase si isi permite sa le plateasca actorilor principali zeci de milioane, si pana la magazinasul din colt, deschis non-stop.
Bine sau rau - cum considera fiecare - lumea este libera si, prin urmare, plina de tentatii, speculand nevoi mai mult sau mai putin justificate, dar, mai ales, permanenta nemultumire a consumatorului contemporan.
Care, daca sta cu chirie, vrea propria casa. Daca are casa, vrea una mai mare. Daca merge cu transportul in comun, vrea masina. Daca are masina, vrea una noua.
Consumatorul care vrea sa plece in vacanta, nu in tara sau in vecini, ci la 5.000-10.000 kilometri distanta de casa in care tocmai a schimbat mobila veche de... cinci ani.
Daca este sanatos, consumatorul nu se simte, totusi, bine... vrea implanturi sau tatuaje, inclusiv dentare. Desi are un telefon, vrea doua pe care sa le schimbe de doua ori pe an; vrea "plasma" LCD, LED. Cand, in sfarsit, are mult-visatul ecran plat, il tenteaza cel curbat. Vrea "noua colectie" de haine, vrea intalniri si petreceri cu prietenii, vrea sa soarba coniace si sa se scalde-n sampanie.
Buna sau rea, asta este o parte tot mai mare a lumii, avida sa traiasca intens, sa se bucure de clipa, sa muste din viata ca dintr-o prada. Vedeti pe undeva vreun semn de modestie sau, de fapt, este vorba despre aceeasi lacomie de care numai bancile sunt acuzate?
Pentru nevoi reale sau pentru fite, bancile sunt dispuse sa le dea consumatorilor bani cu imprumut, bineinteles, in schimbul unei dobanzi, caci numai bancile centrale tiparesc bani (in ultima vreme, chiar cu nemiluita).
In schimb, bancile comerciale trebuie sa faca, sa cumpere si sa vanda bani; sa atraga resurse de la cine are surplus sau isi limiteaza, in mod voluntar, consumul, si sa le distribuie celor care nu numai ca nu-si limiteaza traiul, ci aleg sa se intinda mult peste cat le este plapuma, si aia luata pe datorie.
Acestia din urma isi asuma un risc si exact acelasi lucru il face si banca imprumutandu-i. Debitorul are o datorie catre ea si banca, la randul ei, cel putin doua: una catre deponenti si alta catre actionarii care si ei si-au asumat riscuri.
Daca nu exista putina sau mai multa lacomie, omul nu ar fi descoperit nici macar focul sau roata, dar sa judece fiecare daca lacomia este buna sau rea si, inainte de a da cu pietre si cu sticle incendiare, sa mai judece cine este mai lacom: clientul sau banca? Sau ambii?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
