Gustul crud al capitalismului
producatori romanilege produse romanesticapitalisminitiativa ovidiu dontu
A mancat cineva rosii mai gustoase ca alea romanesti, smulse pamantului si aracului inainte de 1989? Un grafic avand drept coordonate timpul si gustul ar putea constata ca, pe masura ce distanta fata de ultimul an sub Ceausescu s-a marit, a scazut aroma tomatelor care se gasesc in piete si in magazine.
Nu numai ca super, hyper, mega-marketurile au importat rosii si alte legume din Olanda, Turcia, Italia, dar si cultivatorii traditionali, care vindeau rosii in piete au cumparat rasaduri ale unor soiuri straine.
Tomatele rezultate arata bine si sunt mai greu perisabile, dar au exact gustul pe care-l percepi cand, racit fiind, ca mananci bibilica gatita de Guy Martin sau mici de pe graturul din piata, gustul este acelasi.
Prin urmare, cine nu ar tanji macar dupa acest produs romanesc care, in varianta lui cu gust dumnezeiesc, bate aproape orice sofisticareala culinara?
Probabil ca inclusiv senatorul Ovidiu Dontu, din moment ce a depus o propunere legislativa care sa oblige marile magazine sa aiba pe rafturi 51% din carne, legume si fructe din productie romaneasca.
Propunerea prevede si sanctiuni. Cine nu se conformeaza poate primi amenzi intre 25.000 si 50.000 de lei.
Initiativa acorda si o pasuire, o derogare. Astfel, intre lunile decembrie si februarie, legumele si fructele din import pot reprezenta 70% din oferta.
Asa cum, daca Banca Nationala a Romaniei nu ar fi permis bancilor sa acorde credite in monede straine, ar fi incalcat legislatia europeana, tot asa, si propunerea senatorului respectiv contravine liberei concurente, desi parlamentarul sustine ca a propus cota de 51% pentru ca demersul sau sa nu poata fi considerat imixtiune in initiativa privata, in dreptul intreprinzatorilor particulari de a dispune de propria politica de marketing si de aprovizionare...
Si mai grav este ca, in expunerea de motive, alesul arata ca, prin instituirea obligatiei, "se asigura premisele pentru accesul facil pe piata de desfacere al producatorilor nationali, al celor zonali sau locali care pot furniza astfel de produse".
Asadar... "accesul facil pe piata de desfacere"... doua notiuni care se cam bat cap in cap. Pentru a avea acces pe piata, o firma trebuie sa lupte, sa se bata si sa se zbata. Ii mai da cineva mura-n gura? Mai exista acces facil?
Daca, acum, statul roman ar infiinta o banca, nu ar fi corect sa fie lasat sa o ajute, sa-i asigure "accesul facil pe piata", garantand, sa zicem, numai pentru ea, imprumuturile pe care le acorda.
Potrivit unei legislatii corecte, banca respectiva si orice companie sau SRL trebuie sa se descurce, in principal, singura. Ne place sau nu, in capitalism, in conditii de concurenta acerba, nu prea exista "acces facil".
Si, dincolo de capitalism, pentru aproape nimeni, nici viata nu este facila. Ca te-ai nascut in familie princiara sau in a celor mai saraci oameni dintr-o tara, viata insasi are grade diferite de dificultate, nu de facilitate.
Pana si mostenitorul tronului se lupta sa asigure continuitatea dinastiei, iar mostenitorul prafului de pe toba se lupta sa iasa din starea asta.
De ce se straduieste Comisia Europeana sa ne scumpeasca si mai mult metrul cub de gaze si megawattul? Tocmai pentru a asigura conditii egale, concurenta loiala, din Portugalia pana-n Carpati.
E bine sau rau? Nici nu mai conteaza, cat timp noi insine am ales sa intram in Uniunea Europeana, in care nu este corect ca vreun stat sa faca demersuri pentru a-i favoriza pe producatorii locali care sunt in concurenta cu ceilalti europeni.
Gustul crud al capitalismului spune ca reteta sigura pentru ai nostri este sa revina la produse atat de bune, de gustoase, incat, astfel, consumatorii sa le ceara si sa le cumpere.
Aceasta este cea mai buna cale (nu si cea mai scurta!) pentru stimularea productiei interne, pentru crearea de locuri de munca, asa cum spune ca vrea si initiatorul proiectului.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
