Intre bogatie si saracie
bogatiesaracieavere mondialacredit suisseangus deaton
In fiecare an, statisticile arata diferente tot mai mari intre bogati si saraci. In anul din care au mai ramas doua luni, averea globala ar insuma 250.000 de miliarde de dolari, adica 250 de trilioane de dolari.
A calculat-o Credit Suisse, in Global Wealh Report, care arata ca numai un procent dintre cei mai instariti pamanteni au ajuns sa detina mai mult de jumatate din averea totala a Planetei.
Cu toate acestea, averea globala a scazut cu 12,4 trilioane de dolari fata de 2014, din cauza aprecierii dolarului american, dar Credit Suisse estimeaza ca valoarea va spori cu 6,5% procente pe an, urmand sa ajunga, pana in 2020, la 345 de trilioane de dolari, cu 38% mai mult fata de 2015.
In prezent, bogatia jumatatii mai sarace a lumii reprezinta mai putin de 1% din averea totala, iar averile primilor 10% fac 87,7% din total.
In ciuda inegalitatii, acelasi studiu releva ca, pe suprafata Globului, 664 milioane de adulti, adica 14% din populatie, formeaza clasa de mijloc.
Ba mai mult, in premiera, clasa de mijloc din China este mai numeroasa decat cea din SUA: 109 de milioane de insi la 92 de milioane.
Tot Credit Suisse a calculat ca un individ are nevoie de o avere de 3.210 dolari (fara a lua in considerare datoriile) pentru a intra in prima jumatate a clasamentului celor mai instarite persoane.
Pentru a intra in primii 10%, averea trebuie sa fie de 68.800 de dolari, iar, in liga superioara, a celor foarte bogati, acel procent unic, "buzunarele" tre' sa contina "minimum minomorum" 759.900 de dolari.
3,4 miliarde de persoane, 70% din populatia peste 18 ani a Planetei, au o avere mai mica de 10.000 de dolari, iar un alt miliard intra in multimea celor cu active intre 10.000-100.000 de dolari.
383 de milioane de adulti (8% din populatie) au o avere mai mare de 100.000 de dolari, 34 de milioane fiind din SUA.
Dintre acestia, 123.800 detin peste 50 de milioane de dolari, iar 45.000 au bunuri cu o valore mai mare de 100 de milioane de dolari.
Diferentele tot mai accentuate intre bogati si saraci au fost semnalate, la inceputul anului, la Davos, cu ocazia Forumului Economic Mondial, de catre Mark Goldring, seful Oxfam, o fundatie britanica in lupta declarata cu saracia.
Goldring a subliniat ca “inegalitatile extreme au scapat de sub control” si a intrebat retoric "chiar suntem fericiti ca traim intr-o lume in care cei 1% aflati in topul clasamentului sunt mai bogati decat jumatate din intreaga populatie si ca jumatatea cea mai saraca detine doar 1% din averea globala?"
Nu este amuzant ca pe unul dintre luptatorii impotriva saraciei il cheama Goldring (in traducere libera, inel de aur)? In afara de asta, Forumul Economic Mondial are loc la Davos, intr-unul dintre cele mai luxoase locuri din Elvetia, ea insasi una dintre cele mai scumpe tari din lume, avand in Credit Suisse, la randu-i, una dintre cele mai mari si mai cunoscute banci care flutura steagul rosu cu crucea alba.
De asemenea, Premiul Nobel pentru Economie pe anul 2015 i-a fost acordat, pe 12 octombrie, profesorului Angus Deaton, pentru analiza sa asupra consumului, saraciei si bunastarii.
Comitetul Nobel si-a motivat decizia astfel: "Pentru a pune la punct o politica economica destinata promovarii bunastarii si reducerii saraciei, trebuie, mai intai, sa intelegem alegerile individuale de consum. Mai mult decat oricine, Angus Deaton a extins aceasta intelegere".
Mark Goldring a facut eforturi sa ajunga cunoscut el si cauza sa. Elvetia, una dintre fostele cele mai sarace tari europene, a ajuns una dintre cele mai bogate si mai civilizate, iar scotianul de 69 de ani profesor la Princeton va primi, pe 10 decembrie, pe langa medalia Nobel, si opt milioane de coroane suedeze, in jur de 1,1 milioane de dolari.
Cum au reusit? Prin propriile eforturi, la fel ca aceia care s-au imbogatit cinstit caci de la ei cumparam sisteme de operare, aplicatii, programe, telefoane, computere, jocuri, alimente, cosmetice, pasta de dinti, haine, combustibil, servicii...
Ca sunt milionari sau miliardari in valute forte, "oamenii bogati", tot pe Terra sau nascut si, pana cand colonizarea altor planete nu va deveni o idee de afacere viabila, tot pe Terra vor inceta din viata.
Asa cum bastonul de maresal are potentialul de a rasari din ranita oricarui soldat, tot asa, fiecare dintre noi se poate imbogati sau nu.
Depinde si de el sau de ea ce vrea sa faca. Nu organizatiile neguvernamentale si nici cele guvernamentale le-au dat idei de afaceri lui Alfred Nobel, Thomas Edison, Andrew Carnegie, Bill Gates, Warren Buffett, Amancio Ortega.
Si probabil ca acestia nu au facut din a se imbogati un scop in sine, la fel cum nu trebuie sa fie nici eradicarea saraciei. Si bogatia si eliminarea saraciei sunt sustinute de munca, de cumpatare, de rabdare.
Probabil ca, in afara celor care si-au mostenit averile, nu exista milionar/miliardar care sa nu fi creat - direct sau indirect - locuri de munca. Pe urma, din taxele si impozitele platite de patron si de angajati, are un stat bani pentru administrare.
Din multii sai bani lichizi tinuti in banci de un miliardar, acestea acorda credite unor firme care se dezvolta sau unor persoane care vor munci mai mult, mai responsabil ca sa-si achite masina, locuinta, mobila si electrocasnicele din ea, iar, la capatul scadentelor, poate ca inca o familie va intra in clasa de mijloc...
Prin urmare, probabil ca singura cale de eradicare a saraciei este crearea de valoare, de avutie, de bogatie din care vom avea toti de castigat.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
