Tocanita de vorbe-n vant
lege supermarketuriproduse romanesti
O dovada in plus ca, in tara noastra si poate nu numai a noastra, nu (mai) exista doctrine, este ca tocmai membri ai Partidului National Liberal propun o lege restrictiva si protectionista, in acelasi timp.
Astfel, supermarketurile ar putea fi obligate sa asigure cel putin jumatate din spatiile lor (!) de expunere alimentelor producatorilor romani.
Din aceasta jumatate, cel putin 20% ar trebui sa fie alocate producatorilor locali. Proiectul prevede si ca serviciile, reducerile si alte obligatii cerute de comercianti producatorilor romani de produse alimentare sa nu depaseasca 5% din valoarea marfurilor comercializate.
Conform initiatorilor... liberali, aceste masuri vor duce la "sprijinirea accesului producatorilor romani, locali la marile lanturi de retail, iar consumatorii vor beneficia, la randul lor, de produse de calitate, proaspete, cu o trasabilitate clara".
Tot un liberal, chiar presedintele Comisiei pentru agricultura din Camera Deputatilor, Nini Sapunaru, declara, recent, ca "Legea supermarketurilor" ar putea ajunge, in curand, in dezbaterea plenului, cu o modificare importanta: marii retaileri nu vor mai percepe taxe suplimentare.
"Le vom spune: tu esti comerciant ca orice comerciant si trebuie sa traiesti din adaosul comercial, punct. Aceasta este principala modificare”, a declarat Sapunaru.
Adica, nu stabileste fiecare societate comerciala ce anume isi trece la obiect de activitate, ci ii spune statul.
Adica, X - proprietar roman sau strain de magazin - a riscat, a avut initiativa sa puna bazele unei astfel de afaceri sau sa vina aici si sa aplice "reteta" deja functionala la el in tara, a facut investitii, a creat locuri de munca si, dupa toate acestea, statul ii spune sa aiba strict un obiect de activitate si cam cata marfa sa cumpere si de la cine...
...si asta in conditiile in care, deja, unii comercianti au sesizat, fara sa le spuna statul, dorinta romanilor de a cumpara produse autohtone si au dedicat magazine intregi alimentelor fabricate la noi, dar, sigur, sigur, un produs romanesc pe care nu ar trebui sa ni-l dorim pe rafturi este tocanita romaneasca de vorbe-n vant.
In special dupa extinderea catre estul fost comunist, Uniunea Europeana a ajuns sa grupeze natiuni, mentalitati, culturi extrem de diferite, de aici si marile noastre dificultati (care erau foarte usor de anticipat) de a ne integra.
Sansele ca UE sa ajunga la fel ca SUA sunt foarte mici. In SUA, fostele colonii britanice au luptat impreuna pentru independenta si, dupa Razboiul de secesiune, au constatat ca mult mai multe lucruri le unesc decat le separa...
Poate spune UE acelasi lucru? Desigur, poate spune orice, macar libertatea asta sa o avem, dar nu prea ar gasi acoperire in realitate.
Daca, in 26 de ani de la Revolutie, Romania ar fi fost bine administrata, daca nu s-ar fi facut risipa uriasa, daca nu ar fi avut Curtea de Conturi ce sa reproseze in administrarea banului public, daca resursele tarii ar fi fost folosite de catre cetateni in avantajul cetatenilor, tara noastra ar fi fost o oaza de prosperitate asa cum reusesc sa se mentina Elvetia si Norvegia si nu am mai fi avut nevoie de nicio UE.
Asa, am intrat in hora, dar ne tot impiedicam in pasii de dans. Ce este o uniune? Ca in casatorie, o "chestie" cu DREPTURI si OBLIGATII, numai ca noi vrem sa avem numai drepturi.
Produsele romanesti ar trebui sa fie cumparate de romani sau de finlandezi, de nemti sau de spanioli, de africani sau americani pentru ca sunt BUNE, pentru ca au un raport pret-calitate atragator/corect, nu pentru ca sunt romanesti.
Ce s-ar intampla daca fiecare tara si-ar proteja excesiv produsele? UE inseamna nu numai posibilitate ca un sicilian sa lucreze in Scotia sau un roman in Portugalia, ci concurenta libera.
Producatorii Magiunului de Topoloveni, cei ai Salamului de Sibiu si cei ai Telemelei de Ibanesti s-au luptat pentru a se face cunoscuti, s-au luptat pentru ca produsele lor sa primeasca recunoastere europeana si vor culege roadele/banii, de la romani si straini deopotriva fara directive romanesti sau europene.
Aparitia, din cand in cand, a unor idei protectioniste dovedeste, o data in plus, ca Romania nu era si nici acum nu este nici pe departe pregatita sa se integreze in UE, in primul rand, din punct de vedere al mentalitatii.
Numai pe vremea comunismului, exista aproape obligatia de a consuma ceva numai pentru ca este facut in tara de origine.
Asta a permis existenta unor produse de proasta calitate, mai ales tocmai pentru ca cei care le concepeau si le executau alergau de unii singuri, nimeni nu concura cu ei.
Si, atunci, mai ales ca salariile erau platite indiferent de calitate si de rezultate, de ce si-ar mai fi dat interesul sa coasa niste incaltari ca lumea, sa aiba grija de dantura unor fermoare, sa aiba grija sa construiasca niste automobile care nu te lasa cand iti este vacanta mai draga pentru ca nu-l poti sanctiona pe constructor cumparand de la altul.
Cu ceva vreme inainte de indulcirea substantiala a relatiilor americano-cubaneze, am vazut un reportaj realizat la Havana, in care o cubaneza arata un tub de pasta de dinti pe care nu scria nimic... De fapt, nu numai ca nu scria nimic, ci ambalajul era nevopsit, era aluminiumul gol, iar... tovarasa respectiva a explicat ca toti cubanezii stiu ca exista o singura... marca de pasta de dinti si, atunci, producatorul nici macar nu mai scrie ceva pe tub... Cam asta inseamna lipsa de concurenta.
Acum, cand SUA si Cuba fac uriasul salt de la criza rachetelor, la recenta vizita a presedintelui Obama la Havana, cum ar putea administratia centrala a SUA sa le spuna cetatenilor sai: "Nu va faceti vacantele in Cuba, care va vor costa cat o cafea in Miami! Mergeti tot in Florida ca sa ramana banii in tara si sa ne protejam hotelierii!"
PS: Cum este mai bine: sa rasfatati un copil, sa-l cresteti ferit de orice fel de griji, sa iasa in lume total nepregatit pentru viata sau sa-l invatati cu greutatile, sa-l invatati cum sa piarda si cum sa castige?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
