Transhumanta protestelor
proteste ciobanilegea vanatoriimiorita
Balada "Miorita" este considerata culmea artei populare anonime. Actiunea ei se desfasoara "Pe-un picior de plai/Pe-o gura de Rai", pe vremea cand romanu' mai era frate bun cu natura, nu ca acum cand s-a infratit cu sticlele de plastic pe care le lasa cu zecile de tone direct pe degetele piciorului de plai.
Si cum era el asa frate cu natura, era normal ca protagonistii "Mioritei" sa fie si ei desprinsi din munti si vai.
Balada ii are ca personaje principale pe ciobanasul moldovan si pe una dintre mioarele sale, care este nazdravana: nu numai ca vorbeste limba romana, ci poate prevedea viitorul.
Cum de stia inlanata mai bine decat stapanul ei ca alti doi ciobani uneltesc sa-l omoare pe moldovan? Nu se stie.
Cum de avea ea astfel de preocupari in loc sa-si vada de pascut si de lins sare? Iarasi, autorul sau autorii poporali cari au pritocit capodopera nu zic.
Cert este ca, desi, in ultima vreme, pentru locuitorii acestor meleaguri, cea mai buna pasare, cea mai buna bovina si cea mai buna ovina este... porcul, intelegem ca, pe cand se nastea "Miorita", aveam mult respect pentru oi, drept pentru care, creatorii baladei au ridicat la rang de nazdravana un exemplar mitos, nu vreun ramator sau vreo cornuta de "talie" mare.
Luand in calcul numele si pronumele, ovinele sunt pomenite, "in text", de aproape 20 de ori. Sa nu mai vorbim ca insusi titlul baladai nu este nici "Pastorul", nici "Ciobanas cu 300 de oi", nici "Cainele", ci "Miorita".
Cainii, oricat i-ar iubi ciobanasul moldovan, oricat de "mai barbati" ii considera naratorul si oricat de fratesti ii crede mioara, sunt amintiti (direct sau indirect) de numai cinci ori.
Parca autorul baladei ar fi stiut ca, peste cateva sute de ani, plaiurile acestea vor avea un parlament care va reglementa cati caini sa aiba ciobanii, in functie de relieful prin care isi mana turmele.
Pentru ca avem un parlament de poveste, care a reglementat cam tot ce se putea reglementa, ar putea stabili si cate mere de aur sa aiba Praslea, cate capete este legal sa posede un balaur, cati pitici sa roiasca in jurul Albei-ca-Zapada si cate nopti, la rand, sa povesteasca Seherezada.
Revenind la oile noastre, slava Domnului ca, de la baciul moldovan incoace, ciobanii acestor meleaguri si-au schimbat radical mentalitatea.
Nu-si mai plang de mila, nu mai suspina a paguba, nu asteapta sa li se intample o nenorocire cu mainile-n cojoaca, ci vin in capitala tarii lor, in buricul piciorului de plai, in palatul gurii de Rai, si protesteaza.
Au acest drept, castigat prin sacrificiul (nici acesta in "stil" mioritic), de acum 26 de ani, al unor oameni insetati de dreptate si de libertate.
Si iata ca protestul ciobanilor, revolta, mica lor rascoala citadina, transhumanta lor revolutionara a triumfat, intrucat actualul prim-ministru, fost sef la Agricultura pe tot plaiul Uniunii Europene, i-a pasuit.
A emis o ordonanta de urgenta prin care prevederile legii contestate de crescatorii de animale au fost prorogate pana pe 25 aprilie 2016.
Dacian Ciolos a explicat ca, prin amanarea aplicarii articolelor din Legea vanatorii care ii afecteaza pe crescatorii de oi, Guvernul a folosit instrumentul pe care il avea la dispozitie fara sa afecteze fundamental decizia luata de Parlament...
Daca Legea vanatorii nu va fi modificata pana la sfarsitul lunii ianuarie 2016, ciobanii vor reveni la Bucuresti ca sa protesteze.
Daca parlamentarii vor adopta reglementari favorabile pentru ciobani sau o vor face de oaie, cine stie? Poate vreo urmasa a mioarei nazdravane.
Dar, daca oierii nu vor fi multumiti, pot adauga pe traseul transhumantei, capitala Romaniei, unde au dovedit ca pot face mare branza.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
