Nu trageti in televizor!

Nu trageti in televizor! uitat la televizordependenta televizorinchide televizorul si hai la teatru

Din ce in ce mai multe studii arata ca "privitul la televizor este nociv". Mai exact, pentru adultii care se holbeaza cel putin trei ore pe zi, riscul unui deces prematur se dubleaza, comparativ cu persoanele care se uita mai putin.
O parte a opiniei publice - cea care nu se oboseste sa treaca de subreda suprafata a unor clisee - are tendinta de a pune semn de egalitate intre uitatul la televizor si indobitocire.
 
E drept, in Romania, calitatea programelor produse de "televiziunile generaliste" a scazut mai ceva ca nivelul de trai in cea mai saraca tara din lume. 
 
Din punct de vedere comercial, "fenomenul" este de inteles. Televiziunile particulare, (mai) nimic altceva decat niste societati comerciale pe actiuni vor sa faca bani, profit, nu educatie. Nu este vina lor ca… gustul publicului inclina spre derizoriu.
 
Cum un magazin alimentar scade preturile, iar concurentii sunt obligati sa faca acelasi lucru, tot asa, pentru a continua sa faca audienta, deci bani, se coboara si televiziunile tot mai jos.
 
Daca, in Romania, nivelul de educatie ar tinde sa se ridice, daca majoritatea romanilor ar fi interesati de cum sa-si simplifice viata, atunci foarte putine dintre emisiunile-menajerie ar prinde.   
 
Timpul este precum banii: il investesti si poti castiga din felul in care  l-ai alocat sau il irosesti si, cand tragi linie, constati si te mai si miri si cainezi ca ai imbatranit degeaba, ca ai trecut prin viata ca "divutele" prin paturi de fotbalisti.
 
Recent, la noi in tara, o asociatie care dezvolta concepte de teatru, muzica sau dans a initiat proiectul pilot numit "Inchide televizorul si hai la teatru!"
 
Sustinut si de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, proiectul le ofera tinerilor acces gratuit la teatru, 300 de zile pe an.
 
La primul spectacol pus in scena in cadrul proiectului, au fost prezenti, potrivit organizatorilor, peste 200 de tineri, desi capacitatea salii Atelier a Uniunii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica este de 150 de persoane.
 
Foarte frumos, mai ales ca niste actori tineri spun ca au pregatit primul spectacol in zece nopti.
 
Problema este sinonimia pusa intre privitul la televizor si pierderea de vreme, precum si intre (orice fel de piesa de) teatru si cultura. De parca, "la televizor", nu ar fi difuzate piese clasice, iar, la teatre, nu ar fi jucate si zarzavaturi.
 
In afara de asta, poate nu am timp sa ajung in sala, poate nu-mi place sa stau lipit de scaun cu picioarele chircite, poate nu-mi plac privirele care imi dezaproba tinuta (de parca dramaturgul a scris piesa, imbracat in frac) poate nu-mi plac spectatorii care aplauda si un vant, daca acesta este tras de un mare actor.
 
Prin urmare, de ce ar fi rau daca aleg ca, prin intermediul undelor, al cablurilor si al inregistrarii digitale, sa vina sala de teatru la mine?
 
Piere "Antigona"? Se usuca "Livada de visini"? Dispare "Unchiul Vania"? Se prabusesc "Stalpii societatii"? Se pierde ceva din "O scrisoare pierduta"? Nu se mai produce "Moartea unui comis voiajor"? Capata onomastica "Steaua fara nume"? Se scufunda "Titanic vals"?
 
Nu-si merita banii "Negutatorul din Venetia"? Se dezgheata "Poveste de iarna"? Isi uita "Hamlet" monologul? "Romeo si Julieta" se iubesc mai putin? Nu ma mai amuza "Comedia erorilor"?
 
In functie de… prestatiile actorilor, de punerea in scena, la toate aceste intrebari, se poate raspunde afirmativ sau negativ, indiferent daca spectacolul de teatru este vazut la televizor sau de la cativa metri de parchetul scenei…

Totodata, cu ce stirbeste televizorul calitatea unor filme documentare sau artistice si cu ce ar imbunatati-o sala de cinema? Filmul va fi la fel de bun sau de prost, indiferent de modalitatea de difuzare, probabil cu exceptia peliculelor care nu traiesc decat prin si din efectele lor speciale.
 
In acelasi timp, cum ii mai putem vedea pe Callas, Pavarotti, Ion Voicu, Celibidache sau Karajan, cum sa-i mai vezi pe cei patru Beatles, pe Kurt Cobain, pe Janis Joplin, pe Amy Winehouse? O varianta este acelasi blamat televizor, conectat si la televiziuni care nu au in profil… moace de manelisti.
 
Televizorul, computerul de (pe) birou, ala din poala si cel din mana nu sunt numai rele sau numai bune. Utilizatorul decide la ce le foloseste. De el depinde daca vrea sa invete de la Bear Grylls sa supravietuiasca sau de la Guta sa sparga seminte, daca vrea sa stie ce a facut Marie Curie sau pe cine a mai facut Cruduta. 
 
De el depinde daca vrea necroloage sau informatie, vaicareli sau posibile rezolvari; stiinta sau bingo; Raj Kapoor sau Apostol Bologa; Wagner sau Salam, Zeffirelli sau… Siffredi.