Oaia si motorul de Dacie 1310

Oaia si motorul de Dacie 1310 mentalitati romanestilana romaneascalana merinos

Domnul deputat Varujan Vosganian a facut, recent, referiri, printre altele, la structura arhaica a unei parti din economia romaneasca si la evaziune.
"Daca faceti o comparatie intre cat grau se produce si cat grau e pe piata; cat porumb se produce si cat porumb e pe piata, cat lapte se produce, cat lapte e pe piata (...), se va vedea ca o parte importanta a acestei productii nu este in economia de piata.
 
Nefiind in economia de piata, nu produce salarii, nu produce impozite si, din impozite, noi nu avem cum sa ne reparam drumurile. (...) Nu-i normal ca eu sa vad vaca ca paste pe camp si sa-mi pun in cafea lapte facut in Austria. Nu-i normal... La noi, a ajuns laptele sa fie mai ieftin decat apa plata", a declarat Vosganian, la adevarullive.
 
Domnia sa a mai spus ca, "in Romania, lana se arunca, nu se foloseste nici pentru haine, nici pentru izolari termice".
 
O intrebare justificata ar fi cum de litrul de lapte produs in Belgia si importat in Romania costa, la raft, nici macar 2,5 lei, iar litrul de lapte produs in Romania costa, tot la raft, 4,7-4,8 lei?
 
Da, laptele belgian este vandut sub o asa-zisa marca proprie, iar cel romanesc este asa-zis... premium. Dar ambele sunt ambalatele in cutii ale celui mai prestigios producator mondial. In afara de asta, a propos de discutia ca, in estul Europei, "marcile vestice" vand produse diferite din punct de vedere al calitatii, laptele din Belgia are acelasi gust cu cel romanesc "premium", dar costa jumatate.
 
Poate ca unii "laptari" vor spune ca produsul belgian o avea amestecat niscaiva lapte praf sau o fi integral lapte praf. Pai, atunci, inseamna ca, in Belgia, tara care gazduieste capitala UE, nu exista o puternica autoritate care ii protejeaza pe consumatori?
 
Ar mai putea spune ca laptele belgian este vandut pe mai multe piete, nu numai pe cea din tara de origine si din Romania, dar cine ii impiedica si pe producatorii nostri sa faca export daca ar avea un pret bun?
 
In ce priveste lana, la Indagra, oile (inclusiv cele din rasa merinos de Palas) din "saivanul" crescatorilor autohtoni erau cam murdare si inecate intr-un amestec de mirosuri. Oierii spun ca "asa miroase oaia". Ei bine, daca “asa miroase oaia”, ea ne-a mutat nasul din loc si nu ne-a dus prea departe, ci la doi pasi distanta, la propriu, la "tarcul" cu mioare al unor crescatori din nord-estul Scotiei.
 
E drept, "populatia" era mai mica si apartinea unei singure rase, dar, desi simbolul Scotiei este ciulinul, lana oitelor n-a avut priza nici la scaieti nici la alte impuritati. Este foarte, foarte usor sa te plangi ca nu-ti cumpara cineva produsele si mai greu sa te intrebi cum te prezinti tu cu ele si la ce pret ai pretentia sa le vinzi, mai ales ca exista concurenta.
 
Asta vara, Stirile ProTv au difuzat un reportaj in care un oier era suparat nevoie mare:
 
- Ce faceti cu lana, in prezent? - il intreaba reportera.
 
- O aruncam! Ii dau foc! Pana in ‘89… s’acum am hartie ca vindeam lana la stat. Dadeam lana si numai cu banii de pe lana cumparam doua Dacii” - tuna si fulgera oierul.
 
Reportera adauga ca, in prezent, crescatorii platesc 5 lei unui zilier pentru a tunde o oaie si ca, numai anul acesta, intervievatul arsese peste trei tone de lana.
 
Afland ca exista un proiect de Guvern, in baza caruia ciobanii pot primi un leu pentru fiecare kilogram de lana vandut, in total pana la 15.000 de euro in trei ani, nenea oierul zice:
 
- O franzela-i 1 leu! Apai, noi avem nevoie de un leu? Adica imi da un leu pe kilogramul de lana si s-o vand? Cui s-o vand? Lu’ mama? S-o ia statul roman, cum o lua pana in ’89!
 
Poate ca nu este de mirare ca o parere diametral opusa vine de la Antipozi, de la vreo 16.000 de kilometri distanta in spatiu si la vreo cativa ani lumina distanta in mentalitate. Cei mai mari si mai buni producatori ai celei mai fine lani, cea merinos, au ajuns sa fie, de vreo doua secole, in Australia, Tasmania si Noua Zeelanda.
 
In sudul Tasmaniei, sotii Sally si Charles Downie exploateaza ferma de oi Glenelg Gretna, aflata in proprietatea familiei din... 1822. In 2017, familia a ajuns sa detina 16.000 de capete care pasc pe 5.000 de acri. Productia anuala? 60.000 de kilograme din cea mai fina si mai curata lana alba, una dintre cele mai bune din lume.
 
Un alt exemplu sunt Trish si Ian Taylor care administreaza ferma Warrambeen din Australia, cumparata, in 1902, de stramosii lui Trish. Infiintata in 1860, ferma are acum 16.000 de oi merinos si se intinde pe 10.400 de acri. Cei doi soti s-au mutat pe continent, dupa casatorie, venind din Tasmania, aducand cu ei 3.500 de capete, descendente ale primelor oi aduse la Antipozi din Saxonia, acum 187 de ani.
 
Asadar, in timp ce, la Antipozi, crescatorii veritabili isi vad de treaba si cauta sa imperecheze cele mai bune exemplare, la noi, unii oieri inca mai suspina dupa statul care sa le dea multi bani pe un produs de a carui calitate se ingrijesc ca oaia de motorul de Dacie 1310 fabricata pe vremea lui Ceausescu.

Sursa foto: ortovox.com