14 ianuarie 1873: celuloidul a primit girul de marca inregistrata
celuloidalexander parkespelicula
Ceea ce parintii si bunicii nostri numeau generic plastic era, de fapt, un compus al nitrocelulozei. Un alt compus, colodoinul era folosit inca din 1848, ca un fel de emulsie, la placile fotografice. Ulterior, prin uscarea emulsiei a rezultat filmul fotografic si, mai tarziu, pelicula de film.
In 1862, un material similar a fost folosit in Marea Britanie de Alexander Parkes pentru a produce si prezenta la Expozitia Mondiala de la Londra o linie de imbracaminte rezistenta la ploaie, material botezat dupa numele sau, „parkesin”. Abia in 1884, cu sase ani inainte de moartea sa, Pakes si-a vazut recunoscuta inventia, dar nici macar dupa aceea nu a putut beneficia de pe urma ei deoarece in acel vremuri nu se intrezareau prea multe aplicatii ale materialului.
Inregistrat la 14 ianuarie 1873 sub denumirea comerciala de celuloid, materialul a fost folosit pe scara larga abia in secolul al XX-lea in industria filmului, fotografie, la fabricarea jucariilor, cutiilor pentru bijuterii si chiar a gablonturilor ieftine, la producerea ramelor pentru fotografii, a brelocurilor, a nasturilor, a cataramelor, a pieselor de prindere la instrumentele cu coarde sau a stilourilor si a diverselor articole de bucatarie.
Din pacate, nu dupa multa vreme, a fost descoperit principalul dezavantaj al celuloidului, acela ca este inflamabil si arde extrem de repede, iar materialul a fost abandonat pentru alti compusi chimici mai siguri si mai ieftini.