28 aprilie 1969: generalul Charles de Gaulle demisioneaza din functia de presedinte al Frantei

Veteran al Primului Razboi Mondial, generalul de Galle a cerut, fara succes, in perioada interbelica, ca tara sa-si modernizeze fortele armate. Dupa ce Henry Petain si alti lideri francezi au semnat un armistitiu cu Germania nazista, in iunie 1940 de Galle a fugit la Londra, unde a organizat din exil rezistenta franceza si a reusit sa convinga multe dintre coloniile Frantei sa se alature fortelor aliate. A participat la campania din Africa de Nord, iar dupa debarcarea aliatilor in Normandia, a fost numit sef al guvernului francez si primit in triumf la Paris. Trei luni mai tarziu a fost ales, in unanimitate, presedinte provizoriu al Frantei.

A demisionat in ianuarie 1946, sustinand ca nu are suficiente prerogative pentru a putea guverna Franta. A format un nou partid politic, care nu a avut succesul scontat pe scena politica din Franta, in 1953 de Gaulle decizand sa se retraga din politica. Cu toate acestea, cinci ani mai tarziu, ca urmare a revoltei militare si civile din Algeria, care a creat o adanca criza politica in Franta, de Gaulle a fost chemat sa conduca din nou natiunea. A fost adoptata o noua constitutie, iar in decembrie 1958 a fost ales presedintele celei de a V-a Republici Franceze.

In urmatorul deceniu presedintele de Gaulle  a luat cateva decizii extrem de controversate: a acordat independenta Algeriei si a retras Franta din NATO, declarand ca incearca sa restabileasca prestigiul international al tarii. Pe fondul unei nemultumiri generale, cu o multime de demonstratii studentesti si greve muncitoresti desfasurate pe parcursul anului 1968, puterea generalului de Gaulle s-a erodat, iar la referendumul din 1969 i-a fost respinsa propunerea de reforma constitutionala. La 28 aprilie 1969, Charles de Gaulle, care avea atunci 79 de ani, s-a retras pentru totdeauna din politica. A incetat din viata in anul urmator.