Amintiri din comunism. Mita era mult mai raspandita atunci decat este acum (XXVI)

Amintiri din comunism. Mita era mult mai raspandita atunci decat este acum (XXVI) Inainte de Revolutie, pe vremea lui Ceausescu, daca voiai un produs sau un serviciu mai de Doamne-ajuta, mita era de la sine inteleasa. Nimic nu functiona pe atunci cum trebuie fara mita. Iti duceai Dacia in service – mita. Mergeai in spital sa iti faci analizele – mita. Intrai intr-o librarie, ca stiai ca a aparut o carte buna, n-o obtineai decat dupa ce dadeai mita. Era incetatenita pe atunci expresia “sa fii servit pe sub tejghea”.

In ce consta mita? In bani, in primul rand: 10 lei ca sa-ti pastreze vanzatoarea de la chioscul de ziare un almanah, 25 de lei ca sa se elibereze ca prin minune o camera la un motel unde voiai sa innoptezi, 500 de lei ca sa faci scoala de soferi peste rand, cateva mii de lei pentru cazurile mai serioase – ca sa-ti amani, de exemplu, pe motiv medical, efectuarea stagiului militar. 

Apoi, pe langa bani, data fiind penuria de mancare din acea perioada, o mita foarte eficienta o constituiau alimentele (oua, gaini, branza, peste), precum si bauturile (tuica, vin de tara). 

Insa cel mai mare impact il aveau pachetul de tigari Kent, cutia de nes Amigo, punga de cafea Alvorada, sapunul Fa, whisky-ul Johnnie Walker – produse care nu se gaseau in magazine si care se aduceau pe diverse filiere din Occident. Se obtineau greu, raritatea lor le sporea valoarea si, ca urmare, deschideau orice usi. 

Astazi o astfel de mita e pe cale de disparitie – cum sa dai mita produse pe care le poti cumpara din primul Mega Image intalnit in cale?

Si, in general, mita cotidiana, ca sa-i spunem asa, s-a diminuat mult, gratie atat economiei de piata (acum ai marfuri si servicii la discretie), cat si digitalizarii serviciilor institutiilor publice (nu mai intri asa de des in contact direct cu functionarii). S-au rarit in mod evident si cazurile de medici, politisti, primari care pretind mita.

A ramas insa mita la varf, mita in care e implicat factorul politic, cum a fost cea de 1,25 milioane de lei in cazul lui Dumitru Buzatu, presedintele Consiliului Judetean Vaslui, o mita legata direct, ca si comisionul, parandaratul sau contractul fictiv de consultanta, de accesul la banii publici. Sau mita din justitie, pentru diverse decizii favorabile unor infractori cu greutate. 

Aceste tipuri de mita nu existau pe vremea lui Ceausescu, pur si simplu pentru ca pe atunci nu existau afaceri cu statul, iar justitia o facea dictatorul (vezi cazul lui Gheorghe Stefanescu sau decretele periodice de gratiere).

De observat insa ca mita aceasta, in care e implicat factorul politic, nu are nicio treaba cu cetateanul obisnuit. Cetateanul obisnuit nu prea mai da mita sau, in orice caz, nu mai da asa cum dadea in comunism sau chiar in urma cu 15-20 de ani. Ceea ce arata ca suntem pe drumul bun. Simpla existenta intr-o societate a fenomenului mitei, indiferent de nivel, e un semn clar de disfunctionalitate, de esec al acelei societati.