Cata libertate ai la interviul de angajare?
interviu angajaremanageri resurse umanemanageri hrlibertate
Mijloacele de informare sunt pline de sfaturi legate de comportamentul pe care trebuie sa-l aiba candidatii la un post, la o pozitie intr-o firma, companie, corporatie.
Ti se spune cum sa te imbraci, cum sa nu te imbraci, tonul pe care sa vorbesti, tonul pe care sa nu vorbesti, ce sa zici, ce sa nu zici, ce sa intrebi si ce sa nu intrebi la interviul de angajare.
Culmea este ca, in aceasta lume corespunzatoare, li se spune candidatilor sa gandeasca original, "outside the box", cu un pas sau mai multi inaintea celorlalti...
Deunazi, au aparut in presa sfaturile unor managerii de resurse umane legate de ce ar trebui sa raspunda candidatii la intrebarea "Unde va vedeti peste cinci ani?"
Daca te iei dupa recomandarile sablon ale specialistilor sablon, nici macar raspunsul la intrebarea asta nu-ti prea lasa loc sa fii creativ. Adica, tre’ sa spui ceva de genul "voi munci si voi lupta, compania o voi creste si o voi apara".
Cum ai rostit cuvintele magice, gata, angajatorul te-a pus pe statul de plata ca, zic unii manageri de resurse umane, mareata intrebare urmareste sa-i spuna angajatorului care sunt "planurile de viitor" ale aplicantului pentru obtinerea unei anumite functii si evolutia acestuia pe termen lung in cadrul companiei sau al pozitiei respective.
Ce valoare au raspunsurile acestea prefabricate ca un bloc din placi construit in anii '80? Adica, daca ai dat raspunsul "corect", asta inseamna ca, peste cinci ani, vei mai fi angajatul companiei respective?
Cati candidati nu au fost angajati tocmai pentru ca au raspuns sablon la toate intrebarile si, daca nu aveau contract scris, cu prevederi stricte, cu prima ocazie, si-au luat talpasita catre un angajator care ii ofera mai mult? Multi. Atunci, ce valoare poate pune cineva pe "planurile de viitor" dezvaluite de cineva in timpul interviului de angajare care are ca prim si foarte apropiat scop tocmai angajarea?
Chiar, daca managerul de HR imi vorbeste despre "planuri de viitor", am voie, este "politically correct" sa-i spun, cu un zambet mai larg decat Canalul Suez, ca nu prea poti sa-ti faci planuri decat in viitor, deoarece trecutul este mort si ingropat, iar, la timpul prezent, se poate vorbi cel mult despre intentii?
Am voie sa-i spun managerului de resurse umane bancul care ne "dezvaluie" ce-L distreaza cel mai tare pe Dumnezeu? ...cand oamenii isi fac planuri...
Am voie macar sa zambesc daca managerul de HR imi vorbeste despre "un win-win situation pentru ambele parti"? Pai, daca sunt doi "win", nu inseamna ca sunt doua parti castigatoare? Daca ar fi fost "win-lose", o parte castiga, alta pierdea, da' tot despre doua era vorba.
Asadar, gazete si carti, manageri si manuale ne spun cum si ce sa facem la interviul de angajare. Cumva, sfaturile si cursurile acestea tind sa-i reduca pe candidati la robotei care executa programul de (ne)voie numit "iti spun exact ce vrei sa auzi" pentru a fi pe placul angajatorului.
Acesta executa si el propriul program: se uita la candidat si bifeaza tinuta corespunzatoare, tonul corespunzator, vorbele corespunzatoare, intrebarile corespunzatoare, planurile corespunzatoare.
Nu este cel putin trist ca nimeni nu spune cata libertate poti avea in cadrul unui interviu de angajare?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
