De ce se va prabusi cotatia francului elvetian
franc elvetiabnreurodolarspeculatiecaseimobiliarebaniactive toxice
Dupa ce, cinci zile la rand, a fost campion al cresterii cotatiilor in raport cu euro si dolarul american si, implicit, cu leul nostru, francul elvetian (CHF) da primul semn de scadere.
BNR a cotat CHF la "numai" 3,8926 lei, in scadere cu 19,72 bani fata de recordul absolut stabilit ieri. Si cotatiile pentru euro, dolar si aur s-au mai temperat.
Anii, lunile, saptamaniile acestea, probabil ca si cel mai putin interesat si cel mai putin familiarizat om cu finantele a aflat ca francul elvetian este moneda "de refugiu". Adica, atunci cand lucrurile merg rau cam in intreaga lume, aceasta... lume cumpara in draci franci elvetieni, daca nu are bani de aur.
Daca are bani, cumpara si aur si franci. Sistemul de achizitii suna cunoscut? Cam la fel se cumparau in draci case in SUA, din 2001 si pana in 2008. Si ca se cumparau ca sa aiba americanu' un acoperis deasupra capului nu era nimic rau.
Rau era ca se cumparau case ca sa aiba un instrument de speculatie, incetatenindu-se ideea ca o casa este un activ pe care poti sa-l vinzi numai si numai in crestere fata de pretul de achizitie.
Mai rau decat atat, foarte multe dintre casele cumparate in scop speculativ erau luate cu banii altora, mai exact ai unor banci. La fel de rau, erau cumparate pe un credit foarte, foarte ieftin si, prin urmare, de catre persoane ale caror venituri, pana in 2001, de-abia daca le-ar fi facut eligibile pentru un card de credit. Acum isi luau case!
Exista ceva mai rau decat asta? Da. Dupa ce ca aceste conditii erau mai relaxate decat boier Bibescu in hamac, imprumuturile imobiliare au fost capusate cu instrumente financiare care au fost cumparate cam de catre toate marile banci de pe toate continentele. Iar, dupa declansarea crizei, aceste capuse au devenit celebre, cu denumirea de active toxice.
Pana la un punct, pana la un pret, francul elvetian este departe de a putea fi numit asa ceva. Este moneda unei tari stabile, sigure, bogate, civilizate, din care ies produse vestite pentru calitatea lor.
Dar, de la inceperea crizei, moneda le-a facut cu ochiul celor care cautau un activ sigur. Nimeni nu prea sa gandeste ca si siguranta are limitele ei. Asa ca francul a devenit, spre nefericirea elvetienilor, cel mai cautat produs pe care-l exporta...
Francul este haina cu mult puf de pinguin in iarna grea a crizei, in care au inghetat economiile lumii. Prin urmare, toata lumea vrea sa aiba haina asta iar unii cumpara mai multe decat au nevoie sperand sa vanda mai scump altora.
Asa cum faceau americanii si nu numai ei cu proprietatile imobiliare. Francul a ajuns sa se umfle asemeni bulei imobiliare. Deja este prea scump ca se te gandesti ca te protejeaza sau ca o sa ai de castigat de pe urma lui. Orice casa ar fi bine sa aiba o asigurare impotriva dezastrelor. Dar cum te mai protejeaza asigurarea daca ajunge sa coste mai mult decat casa?
La un moment dat, dupa iarna, se va produce si dezghetul, o (re)incalzire globala a economiei. Va mai purta cineva haine cu puf la 35 de grade? Nu. Si, atunci, toate dulapurile intesate de astfel de haine vor vrea sa se goleasca.
Prin urmare, aproape toti cei care au cumparat franci vor cauta sa-i vanda intr-un ritm mult mai rapid decat au fost acumulati. Intrucat acumularea nu s-a facut brusc, ci treptat, precum energia unui vulcan sau precum aerul intr-un balon de sapun. A carui explozie nu poate fi decat brusca, violenta...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
