Din cine ar fi alcatuit cel mai bun guvern
guvernremaniereprim-ministru
Modelul din bancul in care, nemultumiti de rezultatele afacerii lor, patronii unei case de toleranta comanda un studiu de piata care le arata ca prestatoarele de servicii erau prea batrane, iar patronii decid schimbarea paturilor, se pare ca se aplica si in politica.
La fel, un sef de partid si, in acelasi timp, de guvern, a candidat pentru functia de presedinte al tarii si nu a reusit sa o castige. Ce face? Face schimbari in executiv.
Culmea, daca premierul ar fi intrebat ce performante a avut executivul, evident ca, asa cum a mai facut-o, ar tinde sa spuna numai ce i-a reusit, dandu-si, in mod sigur, mai mult decat o nota de trecere.
Prin urmare, daca este multumit de faptele ministrilor sai, de ce i-ar mai schimba? Pe de alta parte, daca, pe bara, existau oameni foarte capabili si inainte de formarea actualului guvern, sau daca dorea aliante cu mai multe partide, de ce nu i-a adus premierul si seful de partid pe acei oameni in guvern si de ce nu a facut aliantele inainte sa astepte rezultatul alegerilor prezidentiale?
Colac peste pupaza, niste membri ai partidului condus de premier i-au cerut acestuia sa incuda, in viitorul cabinet, tineri integri si profesionisti care sa ajute la revitalizarea si credibilizarea partidului.
Cei 18 care vor credibilizarea partidului lor, desi acesta nu a pierdut alegerile parlamentare, ci seful sau le-a pierdut pe cele prezidentiale…
In afara de asta, in nicio tara democrata din lume, nu toata lumea detesta sau simpatizeaza acelasi partid. Prin urmare, de ce l-ar interesa pe cetatean si pe intreprinzatorul care plateste taxe si impozite revitalizarea si credibilizarea partidului X?
Pe cetatean si pe intreprizatorul care plateste taxe si impozite l-ar interesa credibilizarea guvernului, l-ar interesa ca acesta sa faca ce a promis si tot promite.
In acelasi timp, oricine ar fi fost in guvern, de la cei mai "de seama" manelisti, la cele mai derizorii dudui sau de la corespondenti ai academiei, pana la academicieni in toata regula, nu si-ar fi putut asuma nici meritul si nici vina daca prim-ministrul care ii conducea castiga sau pierdea alegerile prezidentiale…
Acum, opinia publica si presa se intreaba ce ministri vor fi schimbati, remaniati, inlocuiti si cine le va prelua functiile. Conteza? Cati ministri s-au succedat la Invatamant? Cati la Transporturi? Cati la Finante?
A crescut nivelul intelectual si de civilizatie? S-a diminuat abandonul scolar? Cati copii mai sunt interesati de carte? S-a construit macar 10% din numarul de kilometri de autostrazi promis in fiecare an? Se dezvolta sau involueaza transportul pe caile ferate? Sunt antreprenorii, firmele multumiti de regimul fiscal?
Pentru a raspunde pozitiv la aceste intrebari, cei mai buni ministri ai celui mai bun guvern ar trebuie sa provina dintr-o intreaga generatie crescuta cu minimum 6% din PIB atribuit Educatiei, dintr-o intreaga generatie pentru care cinstea, integritatea, moralitatea nu sunt niste cuvinte lustruite precum o sabie boanta de parada...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
