Privatizarea in masa si indatorarea in masa
privatizaresifavereactiunibancirbslloyds tsbnick cleggstatcetateniignorarea
Pe la inceputul anilor '90, romanii trecuti de 18 ani au fost improprietariti in masa. Fiecare a primit cupoane valorice pe care putea sa le depuna la ce societati comerciale credea de cuviinta.
Asta a fost privatizarea in masa si cu masele. La 20 de ani dupa ea, multi dintre cei improprietariti astfel nici nu mai stiu la ce firme mai sunt actionari sau daca mai exista societatile comerciale respective.
Unele dintre acestea au prosperat, cum sunt cele cinci societati de investitii financiare (SIF) ele insele fiind actionare la numeroase companii mai mult sau mai putin cunoscute.
SIF au tot platit dividende, dar multi actionari dintre cei care au dobandit aceasta calitate prin privatizarea in masa nu le-au ridicat fie pentru ca, la 100 de actiuni, nu s-au deranjat pentru doi-trei lei, fie si-au schimbat domiciliul fara sa notifice SIF, fie au decedat, iar "averea" reprezentand actiuni la SIF a fost considerata neglijabila pentru a mai fi lasata mostenire.
Cert este ca din putin se face mult, din aceste mici dividende pe care actionarii nu le-au incasat SIF castigand zeci de milioane de lei, dupa trei ani in care, asa cum prevede legea, daca nu au fost solicitate de actionari, dividendele se prescriu si ajung in vistieria societatilor. Norocul (si dreptul) lor.
Cam asa s-a privatizat in Romania, unde lumea nu prea (mai) e familiarizata cu detineri la societati comerciale, unde si cei care au devenit actionari ai Fondului Proprietatea vor sa scape de actiuni, de parca le-ar cere de mancare, de parca (asa cum se intampla) valoarea acestora nu ar putea sa si creasca.
Acum, incearca o privatizare in masa si… Marea Britanie. Fiecare supus al Majestatii Sale ar putea primi actiuni in valoare de sute de lire sterline la RBS si Lloyds TSB, banci salvate de stat si intrate, astfel, in proprietatea sa din cauza crizei.
Ideea ii apartine vicepremierului britanic Nick Clegg constient el insusi, probabil ca si cele 45 de milioane de britanici care ar urma sa devina actionari, ca RBS si Lloyds TSB au fost salvate din bani publici.
Iar aceasta forma de improprietarire nu este decat un fel de restituire a banilor si a increderii investite de conducerea statului in numele cetatenilor ei, neintrebati la vremea respectiva daca vor salvarea celor doua banci.
Improprietarirea se va face sau nu, dar, asa cum spune Clegg, este foarte important ca britanicii sa nu se simta ignorati. Exista mesaj mai puternic? Poate ca da… Acela cand un stat le pune in carca cetatenilor o imensa datorie.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
