Solidaritatea intru Codul muncii
impozitare bugetarisalarii o mie de eurocodul fiscalcodul muncii
In Bucuresti, primul asa-zis hypermarket a atras cumparatorii precum mierea mustele. Oamenii veneau si de la zeci de kilometri ca sa vada minunea si sa cumpere de la ea.
Avantajul magazinului era, la vremea aceea, unicitatea. Marele dezavantaj era situarea in afara orasului. Asa ca, dupa deschiderea a cel putin unui hypermarket in fiecare cartier, profitabilitatea "pionierului" s-a cam dus.
Pe de alta parte, un alt magazin de gen este amplasat perfect. Aproape in/de centru si la confluenta de cartiere cu mult popor. La propriu, se poate spune ca locatia face toti banii. Condus de un prescolar si magazinul tot ar fi profitabil.
Cu toate acestea, mai mult ca sigur, are un manager bine platit. Pe merit, pe bune, asa cum trebuie platit orice manager si orice salariat, adica in functie de performantele sale.
Prin urmare, angajat la stat sau la particular, criteriul performantei ar trebui sa primeze la stabilirea remuneratiei. De ce ar avea un bugetar salariu de o mie, de doua mii, de zece mii, de 100.000 de euro? Din aceleasi ratiuni pentru care ar avea si chiar au managerii si angajatii companiilor cu actionariat privat: pentru ca-l merita.
In firmele, in companiile particulare, infiintate tocmai in scop lucrativ, acest merit este mai usor cuantificabil. Compania are vanzari si cifra de afaceri mari? Face profit? Daca da, este firesc ca managerul si salariatii ei sa fie platiti in consecinta.
In ceea ce se cheama mediu privat, intra firme, companii, asociatii si organizatii neguvernamentale. "La stat", al carui scop nu este lucrativ, ci de administrare si intoarcere a banilor publici catre cetateni, inseamna si aparat legislativ, si putere juridica, si putere executiva si niste companii in care statul este actionar majoritar si nu prea ar trebui sa (mai) fie.
Multe dintre aceste companii de stat nu s-au intalnit vreodata cu profitul. Putine dintre acestea il vad in fiecare an. De ce sunt platiti managerii celor doua categorii de companii de stat la fel?
In aceeasi cheie, statul nu ar trebui sa acorde salarii mari plimbatorilor de hartii prin vastul si ineficientul sau aparat administrativ.
Potrivit Ministerului Finantelor Publice, numarul bugetarilor care cumuleaza, din diferite surse, venituri lunare de peste 1.000 de euro este de 97.000! Daca toti merita, nicio problema! Dar, daca merita, de ce regreseaza statul numit Romania?
In loc sa impoziteze suplimentar, in numele asa-zisei solidaritati, de ce permite statul cumulul (in conditiile in care sunt atat de multi absolventi competenti care pleaca in strainatate sau sunt someri)? Este exemplul TVR (care platea realizatori de emisiuni cu rating minor care erau angajati si in alte parti) adus la scara nationala.
Premierul Ponta a declarat ca statul plateste 1,2 milioane de suflete, la care se adauga nu mai putin de 6 milioane de pensionari, care au venituri mult mai mici decat mia de euro.
Prin urmare, in loc sa-i concedieze sau sa le reduca salariile ineficientilor, Guvernul ii baga pe toti bugetarii bine platiti in aceeasi oala, vrand sa impoziteze suplimentar, cu inca 16%, suma din pensie sau salariu care trece de 4.500 lei /luna.
Pe buna dreptate, Sindicatul National al Functionarilor Publici, considera ca asa-zisa taxa de solidaritate pentru bugetarii cu salarii mai mari de 4.500 de lei este discriminatorie, adancind prapastia dintre angajatii bugetari si angajatii domeniului privat.
Premierul Ponta zice ca "suntem intr-o perioada atat de dificila in care realmente un pic de taxa de solidaritate se impune", desi el insusi este constient ca nu ar aduce prea multi bani la buget.
Pai, de aia exista legi aplicabile tuturor, de aia exista un sigur Cod fiscal, un singur Cod al muncii, tocmai pentru ca toata lumea este tratata la fel, fara sa fie nevoie de apeluri telenovelistico-electorale la solidaritate. Ce solidaritate mai buna decat cea deja legalizata?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
