Exista si turisti fericiti
copilcopiiparintimamabona
Stirile de seara curg tulburate de nelinisti romanesti. O doamna in costum de baie rosu in doua piese se plange cum a economisit juma de an degeaba: nu poate face baie in marea verde de algele care put ingrozitor. Se pare ca autoritatile s-au mobilizat si au trimis oameni cu lopeti la fata locului.
In alt spatiu, in alt timp parca, soferul autobuzului asteapta linistit sa urc copilul si apoi imi zambeste de parca intreaga viata i s-a schimbat doar pentru ca mi-am validat cardul de calatorie. Oare autobuzul o fi fost al lui?! Ca mi se pare greu de crezut ca era un simplu angajat.
Sa mergi cu copilul in restaurant poate fi o experienta traumatica atat pentru familie, cat si pentru cei de la mesele alaturate. Copiii, se stie, sunt firi nelinistite, vorbesc tare, se ascund sub scaune, plang daca nu primesc ciocolata si cartofi prajiti in loc de ciorba si adorm apoi in bratele parintilor, cu bluza patata si buza de jos rasfranta de satisfactie. Scenariul doi se desfasoara in felul urmator: ospatarul iti zambeste tie complice si apoi ii da repede copilului un balon. Il conduce pe acesta la masa si ii promite ca il va face fericit ceea ce, culmea, se si intampla. Praslea se trezeste cu niste creioane colorate in mana, cu cea mai grozava carte cu poze din lume si un pahar cu limonada cu pai in forma de girafa. El va manca, bineinteles, gratuit, daca parintii ciugulesc si ei cate ceva.
Vizita la muzeu nu este tocmai prioritatea numarul unu a unui copil. Coridoarele nesfarsite si serpuite printre vitrine prafuite si neatragatoare, lumina slaba, curatorii plictisiti care nu stiu niciodata nimic, lipsa informatiilor, a atractivitatii... Alternativa: la intrare, in partea dreapta e un magazin cu mii de jucarii, suveniruri si carti tematice, in stanga cafeneaua-restaurant. Drept in fata, lateral, desupra, sus, jos, oriunde de fapt, panouri cu indicatii, cu tipurile de expozitii, cu traseele indicate pentru cei mici. Putin mai in spate, un submarin impartit in camere unde poti vedea cum arata un costum de scafandru, poti sa salvezi un scafandru de la inec apasand pe diverse butoane si poti sa urmaresti filme ce ruleaza pe ecrane situate la trei inaltimi diferite (la care pot ajunge copiii de varsta mica, persoanele cu dizabilitati si ceilalti). Daca ai curaj, poti chiar sa simti cum miroseau, in trecut, hainele scafandrilor. Este o mica trapa deasupra careia sta scris citet ca ofiterii nu aveau apa la dispozitie si sufereau din cauza lipsei de spatiu si deci a hainelor de schimb (nu li se permitea sa ia cu ei de acasa decat o cutie minuscula, "Ditty Box", in care tineau ciocolata, ceai, poze, scrisori, lucruri valoroase pentru ei), asa ca aerul din submarin devenea greu.
In Romania, mamele par a fi educate la aceeasi scoala: sunt mereu incercanate, usor blazate si parca au intiparita pe chip intrebarea "Cand i se face odata somn?". Bonele sunt ceva mai entuziaste, dar sunt impotriva trantitului pe jos, a nisipului pe pantaloni si a petelor de iarba in genunchi. In celalalt univers, mamele canta, tot la unison, urmatorul refren: "Mummy is here! You are a brave girl/ boy! Well done!". Si asta in timp ce inamicii publici umbla desculti in fantana arteziana, rup flori din parc si isi ingroapa picioarele in nisip, doar pentru a le redescoperi apoi incantati.
Daca intri cu inghetata in Mega Image vine imediat cineva la tine si-ti zice rastit: "Sa nu-i cada, doamna, pe jos, ca dumneavoastra o curatati!". Scenariu alternativ: copilul intra urland in magazin ca vrea "d-alea rotunde si maro". Apar spiridusii Mosului si in cateva secunde ii ofera vreo patru-cinci solutii (e vorba de niste bomboane).
Lista ramane deschisa.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
