Analizele Manager.ro: Ce se mai aude cu extinderea zonei euro?

Analizele Manager.ro: Ce se mai aude cu extinderea zonei euro? zona euromoneda unica europeanatrecerea la euro

De la 1 ianuarie 2014, Letonia va trece la euro, dupa cum confirma un raport al Comisiei Europene publicat in urma cu doua saptamani. Tara a facut eforturi pentru a indeplini criteriile cerute legate de inflatie, deficit bugetar, datorie publica si a adoptat modificarile necesare in legislatie. Singura problema e ca lipseste... entuziasmul. Dat fiind contextul actual pe care il traverseaza moneda unica europeana, vestea aderarii la zona euro nu prea mai bucura pe nimeni.
Aderarea la zona euro era, cel putin pana la debutul crizei financiare (in 2007-2008), un deziderat lipsit de orice controverse in randul noilor state membre, cu mici exceptii, precum Cehia. In prezent insa, oficialii est-europeni au devenit mult mai sceptici in legatura cu oportunitatea adoptarii monedei unice europene. Noul scepticism are in principal explicatii economice, dar se bazeaza si pe un curent de opinie defavorabil, din ce in ce mai accentuat, in randul populatiei.

Astfel, criza datoriilor suverane si bailout-urile Irlandei, Portugaliei si Greciei au creat un mediu nesigur, in care nimeni nu mai stie care va fi viitorul zonei euro si cat va costa o eventuala salvare a monedei unice europene. E un mediu in care aderarea la zona euro poate deveni un demers aventuros chiar si pentru statele care indeplinesc conditiile cuprinse in Mecanismul ratelor de schimb (ERM II).

Ce spun alti candidati la adoptarea monedei euro?

Bulgaria. Dupa trei ani caracterizati de rigoare fiscala, Bulgaria indeplineste toate criteriile Mecanismului cursului de schimb european, necesare aderarii la zona euro. Si cu toate acestea refuza sa faca pasul, oficialii bulgari anuntand inghetarea pe o perioada nedefinita a planului de aderare. “Curentul s-a schimbat si in prezent nu vad niciun beneficiu in urma intrarii in zona euro, ci numai costuri”, a declarat Simeon Djankov, fost ministru de finante. “Este prea riscant pentru noi si, in plus, nu se stie daca regulile actuale se vor mai pastra intr-un an sau doi.”

Ungaria. Victor Orban a declarat inca din februarie 2011 ca nu se asteapta ca Ungaria sa adere la zona euro mai devreme de 2020. Motivul oficial invocat este neindeplinirea criteriului datoriei publice, aflate in prezent la un nivel de peste 80% din PIB. Potrivit lui Orban, Ungaria va discuta adoptarea euro abia dupa ce nivelul datoriei va ajunge la 50% din PIB, cu zece puncte procentuale sub cel prevazut in ERM II, nivel care se estimeaza ca va fi atins in 2018.

Cehia. Condusa de euroscepticul presedinte Vaclav Klaus, Cehia a fost inca din momentul aderarii la UE “oaia neagra” a Europei, pentru ca oficialii cehi nu si-au ascuns niciun moment pesimismul cu privire la soarta monedei euro. Pana si guvernatorul Bancii Centrale a Cehiei, Miroslav Singer, a refuzat orice angajament in ceea ce priveste aderarea la zona euro, precizand recent ca tot ce poate spune pe marginea acestui subiect este ca nu vede nicio posibilitate ca Cehia sa adopte moneda unica pe durata mandatului sau, care se incheie in 2016. In opinia sa, Mecanismul ratelor de schimb reprezinta un obstacol in calea convergentei economiilor statelor emergente din Europa Centrala si de Est.

Lituania. Pozitiile Bulgariei, Ungariei sau Cehiei sunt impartasite si de Lituania. Premierul Andrius Kubilius a afirmat la inceputul lunii septembrie ca tara sa va adopta moneda euro numai cand “va fi pregatita Europa”, si nu Lituania. Declaratia aceasta arata o temperare a entuziasmului guvernului pe care il conduce in fata ultimelor evenimente de pe batranul continent.

Polonia. Polonia pare singurul stat est-european dispus sa adopte moneda euro, insa recunoaste ca motivele sale sunt mai degraba politice, si nu economice. “Pentru Polonia, aderarea la Uniunea Europeana n-a fost doar un proiect economic, ci si unul politic. Avem ambitia de a ne plasa in nucleul Europei”, a declarat guvernatorul Bancii Centrale a Poloniei, Marek Belka, lasandu-si totusi loc de intors si mentionand ca “aderarea Poloniei la zona euro depinde de viitoarea forma pe care o va lua zona euro la finalul actualei crize a datoriilor suverane.”

O atitudine generala foarte rezervata, asadar. Cu toate acestea, exista inca sustinatori ai adoptarii cat mai rapide a monedei euro. Argumentele lor sunt eliminarea riscului valutar si a costurilor de tranzactionare, precum si asigurarea refinantarii sistemului bancar autohton prin accesul la facilitatile oferite de Banca Centrala Europeana.

Apoi, populatia ar putea beneficia si ea, prin eliminarea efectelor negative ale volatilitatii cursului asupra ratelor bancare, ca si piata imobiliara si companiile din sectorul privat care, prin trecerea la euro, ar avea costuri mai mici de finantare (sau de refinantare a vechilor imprumuturi).

Si un alt argument pro-euro, mai putin intalnit ce-i drept, vizeaza renuntarea la politicile arbitrare ale bancilor centrale autohtone. Doar ca aceste politici vor fi inlocuite de cele ale BCE, care, din pacate, au tendinta sa devina din ce in ce mai putin ortodoxe si din ce in ce mai dispuse sa cedeze presiunilor politice de salvare cu orice pret a proiectului european.