Analizele Manager.ro: Statele Unite ale Europei. O utopie

Analizele Manager.ro: Statele Unite ale Europei. O utopie uniunea europeanamoneda eurostatele unite ale europei

Multi au incercat sa unifice Europa: Attila, Carol cel Mare, Napoleon, Hitler... Toti au esuat. Iar cea mai recenta incercare este in plina desfasurare - anume proiectul Uniunii Europene - o incercare bazata nu pe forta armelor, ci pe mijloace non-violente, ca institutii, legi si regulamente. Plus o moneda unica europeana.
Motivatia proiectului european modern este la origine una politica, desi s-a dat intotdeauna prioritate laturii economice. Comunitatea Carbunelui si Otelului, precursoarea Uniunii Europene, era menita sa “extraga” din mainile statelor-natiune industriile de importanta vitala in cazul unui razboi, pentru a impiedica noi conflicte. Economiile nationale erau gandite sa se reuneasca intr-o mare piata unica fara frontiere si, treptat, sa convearga unele spre celelalte.

Proiectul nu se baza numai pe ratiuni economice, ci si pe ideea ca aceste ratiuni sa permita aparitia unor puncte de vedere comune si in alte domenii, cu scopul de a crea un ansamblu care sa semene cu niste State Unite ale Europei.

Asadar, economia a jucat rolul decisiv in ceea ce priveste indepartarea riscului unui nou razboi si, in acest sens, cooperarea europeana a fost un mare succes dupa 1945 incoace. Dar astazi cooperarea economica nu mai este suficienta pentru ceea ce vrem sa construim, iar criza monedei euro ne arata foarte clar ca aceasta cooperare are anumite limite care tin de factori de ordin istoric si cultural.

Privind problema prin prisma acestor factori, Europa este fara indoiala regiunea cea mai complexa din lume, unde peste 500 de milioane de oameni trebuie sa incerce sa incropeasca o uniune. Lucru foarte greu de realizat dat fiind ca acesti oameni vorbesc limbi diferite, mananca si beau lucruri diferite, canta cantece diferite, slavesc eroi diferiti, au atitudini diferite fata de munca si fata de legi si, de asemenea, au aspiratii diferite si demoni diferiti.

Iar partea proasta e ca aceste diferente (mereu prezente) nu sunt aproape niciodata mentionate. Ele sunt mascate de un discurs in care toti europenii apar in mod natural sudati in fata restului lumii, cand, in realitate, un suedez va avea probabil mai multe in comun cu un canadian sau cu un neozeelandez decat cu un sloven sau cu un grec. Sunt diferente culturale care nu au cum sa se stearga si care, din nefericire, au stat la baza celor doua mari conflagratii care au sfasiat continentul european in ultimul secol.

Si, totusi, asa cum spuneam, se pare ca aceste diferente sunt trecute cu vederea sau chiar reprimate. Sau uitate de-a dreptul. Ca urmare, discursul european servit zi cu zi - steagul, imnul, Eurovision etc. - are prea putin de-a face cu realitatea europeana. El, discursul, si-a pierdut substanta si a devenit doar un fel de propaganda pentru un proiect care nu vrea sa auda de diferentele adanc inradacinate in fiinta natiunilor si care sunt mult mai profunde decat diferentele politice sau financiare.

A trebuit sa vina o criza majora pentru a dezvalui aceasta prapastie dintre discurs si realitate. Ocazie cu care unele natiuni au aflat, de exemplu, faptul ca exista alte natiuni, tot europene, ai caror cetateni considera ca e perfect normal sa nu-si plateasca impozitele si sa traiasca pe spinarea Statului, in posturi caldute, unde munca e imaginara si doar salariile sunt reale.

E un fapt care pana la aparitia crizei nu era cunoscut si care, odata cunoscut, a devenit, bineinteles, de neacceptat. Si - iata - avem astfel si o explicatie simpla, usor de inteles de catre toata lumea, a motivului pentru care proiectul Uniunii Europene scartaie acum din toate incheieturile.