Ce s-ar intampla daca toti cetatenii unei tari ar avea un nivel foarte ridicat de educatie?

Ce s-ar intampla daca toti cetatenii unei tari ar avea un nivel foarte ridicat de educatie? educatie

Inchipuiti-va o societate in care toti oamenii sunt foarte educati. Adica au facut scoala serioasa, cu facultate, au citit si au asimilat, fiecare, sute de carti, vorbesc fluent cel putin o limba straina, au o cultura generala solida si, implicit, au discernamant (capacitatea de a intelege, a judeca si a aprecia lucrurile la justa lor valoare). Suna ca un vis frumos, nu? Totusi, inainte de a spera ca acest vis ar putea deveni la un moment dat realitate, puneti-va o intrebare: o asemenea societate ar fi oare OK?


La prima vedere, o societate cu cetateni foarte educati ar prezenta doar avantaje.

In primul rand, oamenii ar fi cu capul pe umeri, ar avea o gandire sanatoasa, n-ar mai putea fi pacaliti si manipulati cu minciuni de genul “NATO e de vina pentru razboiul din Ucraina” sau “case la 35.000 de euro” si n-ar mai imbratisa teorii stupide si periculoase de tipul “vaccinurile sunt un lucru rau”.

Intr-o astfel de societate, manipularea n-ar functiona. Si tocmai pentru ca nu ar functiona, politica s-ar face doar pe baza unor programe serioase de guvernare, nu a unor vorbe goale, directiile de actiune ar fi cu adevarat importante si benefice, iar la conducere s-ar succeda doar oameni care inteleg perfect ca scopul masurilor pe care le iau este binele comun, nu prosperitatea lor personala sau a unei camarile. 

Si, evident, n-am mai avea analfabetism functional, coruptie, afaceri cu Statul, sinecuri, pensii speciale, lipsa de responsabilitate, adica toate lucrurile care ne deranjeaza in momentul de fata. Nivelul ridicat de educatie ar face foarte improbabila aparitia oricaror aspecte nelalocul lor, de la aruncatul unei hartii pe strada pana la jaful banului public.

La o a doua vedere insa, una mai practica, lucrurile nu se mai prezinta chiar atat de avantajos. O societate formata doar din oameni foarte educati oare ar putea functiona? Cine ar lucra atunci in Salubritate – un serviciu esential pentru sanatatea unei comunitati? Sau in zootehnie? Cine ar conduce tractoarele pe campuri, TIR-urile cu marfuri sau taxiurile? Cine ar mai fi brancardier, gropar, vidanjor – meserii altminteri foarte onorabile, tocmai datorita utilitatii lor?

E clar ca nu oamenii foarte educati. Odata cu educatia, cu anii de studiu si cu cartile citite, vine si un orgoliu care cere un job adecvat pregatirii astfel obtinute. Nu-i poti cere unui istoric sa-si castige painea zilnica sacrificand animale intr-un abator sau unui stomatolog sa fie livrator pe scuter.

Or o societate are nevoie, in mod esential, si de astfel de joburi si, implicit, de oameni dispusi sa le indeplineasca. Ar aparea deci frustrari majore din partea celor care considera ca activitatea prestata (care se identifica, in general, cu statusul social) nu se ridica la inaltimea calificarii lor, iar consecintele ar fi nefaste: lipsa de implicare, lucru facut de mantuiala sau, mai grav, probleme de sanatate (depresii), cu cheltuielile medicale aferente.

Dezavantajul acesta dispare insa daca privim educatia nu ca pe o modalitate de a atinge excelenta intr-un domeniu, ci doar ca pe o modalitate de a-i asigura unui individ o baza de repere sanatoase – atat informationale, cat si morale – care sa-l ajute sa se integreze ulterior in societate, oferind ceva util si onest semenilor lui, indiferent ca acest “ceva util si onest” este un serviciu de montat gresie sau o operatie pe creier. Dupa posibilitati. 

Desigur, exista in natura umana si o samanta de rau, oricat de educat ai fi, dovada ardoarea cu care judecatorii CCR (persoane educate, fara niciun dubiu) se lupta la ora actuala ca sa-si pastreze privilegiile. Dar e important sa realizam doua lucruri:

1) aceasta samanta poate iesi sau nu la iveala, depinde de persoana (ca sa pastram exemplul de mai sus, nu toti judecatorii vor sa iasa la pensie la 48 de ani si sa se scalde in bani pe care nu i-au muncit - a se vedea si scorul strans, de 5 la 4, la votul celor 9 membri CCR, privind Legea pensiilor magistratilor);

2) cu cat procentul de cetateni educati dintr-o societate este mai mare, cu atat creste capacitatea societatii respective de a identifica orice astfel de samanta de rau si de a o elimina atunci cand ea devine periculoasa. Este ceea ce s-a intamplat cu Ordonanta “Noaptea ca hotii” (OUG 13/2017, va amintiti?) sau, mai recent, cu George Simion, la alegerile prezidentiale din aceasta primavara.

Sursa foto: www.pexels.com