Cine plange cand Romania se prabuseste

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Cine plange cand Romania se prabuseste
Cine plange cand Romania se prabuseste
de Bogdan Ramon la 04 Iun. 2026
Am fost concediat saptamana trecuta. Nu pentru ca nu am muncit suficient, ci pentru ca „structura organizationala s-a reconfigurat”. Traducere: au dat afara jumatate din echipa si au spus ca este o modernizare. Nu e nicio modernizare. E o taiere de costuri. Punct.

Stau acum pe o banca in parcul de langa bloc, cu telefonul in mana si cu CV-ul deschis pe laptop, si ma uit la oamenii care trec pe strada. Toti par sa aiba treaba. Toti par sa stie incotro merg. Doar eu stau aici si ma intreb daca asta inseamna viata de adult — sa astepti sa ti se spuna ca nu mai esti necesar, iar apoi sa incerci sa-ti vinzi CV-ul ca pe un produs second-hand pe OLX.

Dar nu despre mine este vorba. Ci despre Romania. Despre tara asta care, in iunie 2026, pare sa fi intrat intr-un cerc vicios de crize care se intretin singure.
 
Guvernul a cazut in mai. Nu prin motiune de cenzura — desi presa a tot vorbit despre o „sanctiune morala” sau politica —, ci prin simpla constatare ca nimeni nu mai vrea sa fie responsabil de nimic. Social-democratii s-au aliat cu forta de dreapta pro-kremliniana. Da, ati citit corect: cei care promit ordine si stabilitate au cazut pentru ca au facut un pact cu cei care promit haos si nationalism extrem. Este ca si cum i-ai da cheile masinii unui sofer care tocmai a baut trei beri si a strigat: „Eu conduc mai bine!”
 
Inainte de asta, guvernul anterior supravietuise unui vot de cenzura si adoptase majorari de taxe prin ordonante de urgenta. Da, ordonante de urgenta. Adica au ocolit Parlamentul, au ocolit dezbaterile, au ocolit orice fel de control democratic. Si au spus ca au facut-o pentru ca este urgent. Ceea ce este interesant e ca, de fiecare data cand guvernul invoca urgenta pentru a-si justifica o masura, se dovedeste ca nu era nicio urgenta la mijloc. Era doar o metoda comoda.
 
Inflatia este la 9,9%. Nu 9,8%. Nu 10%. 9,9%. Exact suficient de mare cat sa simti fiecare scumpire la raft, dar exact suficient de mica cat sa le permita domnilor de la BNR sa declare ca „situatia este sub control”. Banca Nationala mentine dobanda-cheie la 6,5%, adica o valoare care nu acopera inflatia reala, ceea ce inseamna ca banii tai pierd din valoare de fiecare data cand ii pui la banca. E ca si cum ai imprumuta un prieten cu o dobanda de 10%, iar el iti returneaza banii cu doar 6,5%. Norocul tau.
 
Minerii din Gorj s-au imbrancit cu jandarmii in Piata Victoriei. Angajatii de la CE Oltenia au protestat la Guvern. Peste 10.000 de angajatii din sanatate au iesit in strada impotriva legii salarizarii. Studentii au anuntat proteste in Piata Victoriei, acuzand ca educatia pierde 3 miliarde de lei din bugetul pe 2026. Angajatii de la Damen Mangalia nu si-au mai primit salariile de trei luni. Grefierii se pregatesc si ei de proteste. Sanitas nu accepta diminuari salariale.
 
Toate aceste proteste au un lucru in comun: nu rezolva nimic. Niciunul nu duce la o schimbare reala. Toate se termina cu promisiuni, cu intalniri, cu comitete si cu celebrul „vom analiza”. Si in timp ce se analizeaza, oamenii continua sa ramana fara bani, fara salarii si fara perspective.
 
Ce este cu adevarat bizar e ca toata lumea stie ca Romania are potential. Avem forta de munca calificata. Avem resurse naturale. Avem o pozitie geografica strategica in Europa de Est. Avem acces la fonduri europene. Avem o clasa de mijloc care creste constant. Si totusi, de fiecare data cand parem sa facem un pas inainte, cineva din politica ne impinge doi pasi inapoi.
 
Clasa politica romaneasca are o abilitate extraordinara de a transforma orice problema intr-o oportunitate de manipulare. Protestul minerilor? O ocazie de a arata ca esti „bataios”. Protestul din sanatate? O ocazie de a promite ca vei face mai bine. Protestul studentilor? O ocazie de a spune ca „intelegi tineretul”. Dar nimeni nu misca un deget. Si asta nu pentru ca nu ar sti ce trebuie facut, ci pentru ca nu vor sa faca ce trebuie facut.
 
Sa fim seriosi: nu e greu de inteles ca o tara cu o inflatie de 9,9% nu poate continua sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza. Nu e greu de inteles ca o clasa politica ce se aliaza cu extremistii doar pentru a ramane la putere nu iti merita increderea. Nu e greu de inteles ca un sistem de sanatate care nu isi plateste medicii la timp nu este un sistem de sanatate, ci o iluzie.
 
Dar este cumplit de greu sa schimbi ceva in privinta asta.
 
Pentru ca in Romania, problema nu este una tehnica. Problema este de vointa. Problema este ca toti actorii politici — absolut toti, fara exceptie — au decis ca interesele de partid si de grup sunt mai importante decat interesele nationale. Si nu ma refer la „national” in sensul abstract de granite sau moneda, ci la interesele oamenilor care traiesc aici. La cei care se trezesc dimineata si se intreaba: „Cum fac sa trec si de luna asta?”
 
Am vorbit saptamana trecuta cu un prieten care este medic la un spital din Bucuresti. Mi-a spus ca a avut trei garzi consecutive, ca nu a apucat sa manance nimic intre ele si ca a vazut pacienti care asteptau de 8 ore la Urgente. Mi-a zis ceva ce mi-a ramas intiparit in minte: „Nu mai este vorba despre medicina. Este despre supravietuire. Noi nu mai muncim pentru ca vrem, ci pentru ca nu avem alta optiune.”
 
Asta este Romania in iunie 2026. Nu o tara care prospera, ci o tara care doar supravietuieste.
 
Si poate ca cerem prea mult cand speram la mai bine. Poate este naiv sa credem ca urmatorul guvern va fi diferit. Poate este o iluzie sa ne asteptam ca protestele sa aduca vreo schimbare. Poate este pur si simplu realist sa acceptam ca Romania va continua sa fie acel „tigru slab” — asa cum o numea un editorialist de la New Eastern Europe —, o tara care ar fi putut fi o putere regionala, dar care se autodistruge de fiecare data cand este pe punctul de a-si lua zborul.
 
Dar refuz sa accept asta. Nu pentru ca as fi optimist, ci pentru ca pesimismul este, in sine, o forma de renuntare. Iar eu nu am renuntat inca.
 
Stau pe banca din parcul din fata blocului, ma uit la oamenii care trec si ma intreb daca nu cumva si ei au fost concediati saptamana trecuta. Probabil nu. Probabil au treaba. Probabil stiu incotro merg. Si poate ca asta este diferenta dintre cei care fac Romania sa functioneze si cei care o prabusesc. Cei din urma au functii. Cei dintai au doar vointa.
 
Sper din tot sufletul ca vointa sa castige. Nu pentru ca am merita-o, ci pentru ca nu mai avem nimic de pierdut.
Noutati Fiscale 2026. Reguli noi pentru societatile comerciale
Aboneaza-te la Newsletterul Gratuit. Zilnic in Inboxul tau.
Vrei sa fii la curent cu cele mai noi articole despre Antreprenoriat, Economie, Imobiliare, Auto, IT&C si sa primesti GRATUIT Raportul Special de mai jos?
Noutati Fiscale 2026. Reguli noi pentru societatile comerciale

Partenerii nostri

Aboneaza-te la
Newsletterul Gratuit.
Zilnic in Inboxul tau.

Vrei sa fii la curent cu cele mai noi articole
despre Antreprenoriat, Economie, Imobiliare,
Auto, IT&C si sa primesti GRATUIT
Raportul Special
"Noutati Fiscale 2026. Reguli noi pentru societatile comerciale"

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform cu Regulamentului UE 679/2016
x