“N-am pregatit placinta ca s-o impartim cu altii!”

“N-am pregatit placinta ca s-o impartim cu altii!” L-am citat pe Ion Iliescu, fondatorul si presedintele Frontului Salvarii Nationale (FSN), formatiunea care a preluat puterea in contextul confuz de dupa Revolutia din 1989. Cuvintele in cauza au fost spuse in ianuarie 1990, ca reactie la faptul ca in perioada aceea partidele istorice (taranistii, liberalii) se reactivasera si cereau o conducere pluripartita a tarii pana la organizarea unor alegeri democatice.
“Nu impartim placinta cu nimeni!” – iata esenta gandirii politice feseniste concentrata intr-o singura propozitie. Romania e o placinta care trebuie impartita, despre asta e vorba. Toate celelalte lucruri – dezvoltarea economica, educatia, sistemul de sanatate, asistenta sociala, interesul national, progresul daca vreti – sunt chestii neimportante, bune de mentionat doar in timpul campaniei electorale.

E un mod de gandire care s-a perpetuat, iata, de aproape 30 de ani incoace. Si nu numai ca s-a perpetuat, ba chiar s-a dezvoltat pana a ajuns sa fie insusi scopul intrarii in politica: faci politica in speranta ca o sa castigi alegerile, o sa ajungi la butoane si o sa poti sa imparti “placinta” dupa bunul plac, la adapost de legi (pe care, desigur, vei incerca sa le schimbi in beneficiul tau).

Pentru marea majoritate a clasei politice actuale, asta inseamna sa fii politician. O chestiune strict personala, un demers menit sa te aduca intr-o pozitie privilegiata din care poti sa furi in stil mare, vamuind in propriul tau interes toate contractele Statului si secatuind fara rusine bugetul tarii.

“E rost sa stoarcem bani de undeva? Daca da, ne bagam!” – cam asta pare sa fie fisa postului pentru cei care conduc Romania in acest moment, o fisa a postului care, in mod evident, nu mai cuprinde nimic altceva, dovada lipsa totala a oricarei masuri menite sa miste macar putin lucrurile in directia buna. Chiar, in afara de preocuparea asidua pentru taxarea mediului privat (inclusiv prin cresterea galopanta a salariului minim pe economie) si pentru modificarea legilor justitiei, ati mai vazut si ALTCEVA la guvernele din ultimii 2 ani?

Cei aflati la putere acum sunt doar un amestec toxic de superficialitate, agramatism, incompetenta si lipsa de intelegere a unor lucruri elementare, dovada declaratiile stupefiante pe care le fac periodic respectivii – “Va asigur ca exista o larga majoritate care intelege textele de lege fara sa le citeasca.” (Florin Iordache) – totul pe un fond de tupeu care dezvaluie limpede mentalitatea lor de stapani: “De ce le permiteti celor cu probleme penale sa faca parte din guvern?”, “De ce? Pentru ca putem.” (Codrin Stefanescu)

In realitate, “guvernant” nu are nicio legatura cu “stapan”. Este o meserie ca oricare alta. Iar locul in Guvern sau in Parlament este un loc de munca obisnuit, care nu presupune mai multa pricepere, mai multa experienta sau mai multa inteligenta decat i se cer, sa zicem, managerului unui companii cu 50 de angajati.

Si tocmai pentru ca vorbim despre un  loc de munca obisnuit, remunerat cu un salariu, orice cheltuieli sau posesiuni care nu se incadreaza in acest salariu constituie dovezi clare (nu indicii, nu suspiciuni) ca avem de-a face cu furturi, mita, coruptie. Sincer, ce alte explicatii sunt posibile?

“N-am pregatit placinta ca s-o impartim cu altii!” Poate fara sa-si dea seama, Ion Iliescu a fixat in 1990 un model de a face politica pe care il gasim neschimbat 29 de ani mai tarziu. Totul se reduce la “placinta” din care trebuie sa te infrupti doar tu si ai tai, fara sa te deranjeze alti “infometati” sau, Doamne-fereste, justitia. E un model care, actualizat la nivelul lui 2018, in formularea mai sus-mentionatului Florin Iordache, suna asa: “E ca in rugbi. Cine are mingea o protejeaza. Asa facem si noi.”

Citeste si: De la 1 ianuarie 2019, creste volumul de date ce pot fi consumate in roaming (UE/SEE) fara taxe suplimentare

Sursa foto: www.flux24.ro